Preot Ioan Istrati
Acum câțiva ani, mergeam noaptea cu mașina prin județul Brăila. Mă grăbeam. Era peste două noaptea și voiam să ajung acasă la Constanța. Veneam din Moldova. Totul era pustiu și mergeam foarte tare.
La un moment dat, după ce am trecut de un sătuc, văd în spate un girofar de poliție. Îi dau și mai tare. Girofarul se apropia. Într-un târziu mă depășește și mă oprește.
Un polițist tânăr, foarte nervos, m-a mustrat amarnic pentru viteză. Permisul suspendat. Amendă 25 de milioane. Nu este posibil așa ceva.
Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Omul era roșu de supărare.
Am început să mă rog în gând.
Am îngăimat: iertați-mă. Atâta mi-o trebuit. Nu vă iert. Sunteți vinovat. Dacă ieșea vreun copil (la 2 noaptea ???) Sau o căruță? E foarte grav.
Omul era foarte trist. Țipa din cauza unei dureri.
I-am zis: eu sunt preot. Mă grăbesc să ajung acasă la Constanța. Uitați, și noi vă iertăm când veniți la Biserică.
A zâmbit un pic. Dumnezeu iartă, nu dumneavoastră. Iar eu sunt pus să sancționez ca să nu se întâmple moarte de om.
I-am zis: oricum la cât sunt de speriat, m-ați sancționat bine de tot. Cred că merg cu 50 până acasă. Am plusat.
Uitați, dacă mă iertați și nu îmi luați permisul, promit că o să vă pomenesc un an la Sfânta Liturghie. Și pe mama dumneavoastră.
Omul m-a privit atent. Apoi a început să plângă. De unde știți?
Ce să știu?
Mama are cancer în ultima fază. Sunt terminat. Nici cu soția nu e prea bine. Ne certăm mereu. Poate mă puteți ajuta.
Am zis: mama are suflet nemuritor. O să vă iubească și dacă pleacă de aici. Nu puteți fugi de iubirea ei.
Omul plângea în hohote. S-a apucat să scrie pomelnicul pe un proces verbal. Voia să îmi dea bani. Am refuzat. Doamne, vă pomenesc un an cum am promis. Și faceți canon Paraclisul Maicii Domnului în fiecare zi. Mi-a sărutat mâna. M-a îmbrățișat.
Mi-au dat lacrimile.
Până la Constanța am mers încet.
Mă gândeam, cum rugăciunea schimbă pe oameni, cum îi mângâie, îi luminează și îi îmbrățișează Dumnezeu pe fiecare.
Slavă lui Dumnezeu!
P.S.(Nu e de scuzat viteza mea de nebun)
P.S. I-am pomenit doi ani. 🙂
