Ruşinarea celui nespovedit

Bătrânul Teodor trăia într‑un sat din regiunea Xiromeros. Avea cincizeci şi doi de ani, dar nu se spovedise niciodată. Mergea însă la biserică şi avea intenţie bună. Odată, pe când se afla pentru o anu­mită treabă într‑un târg numit Astako, s‑a dus la Biserica Sfântului Nicolae, l‑a găsit pe preotul slujitor, părintele Ierotei, care era şi duhovnic, şi s‑a spovedit. A făcut însă o spovedanie formală, căci păcatele cele mai mari nu le‑a spus. Preotul, ca să‑l ajute să se pocăiască, l‑a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim din insula Kefalonia, care se prăznuieşte pe data de 16 august.
Astfel, bătrânul Teodor a mers împreună cu alţi închinători la Mănăstirea Sfântului Gherasim. În după-amiaza zilei de 15 august racla Sfântului Gherasim este mutată în biserica cea mare pentru săvârşirea slujbei de hram. În timpul mutării, racla Sfântului trece peste bolnavi, care sunt mai ales de­monizaţi, şi este însoţită de arhiereul locului, încon­jurat de mulţimea preoţilor din Kefalonia. Aşadar, bătrânul Teodor se afla şi el acolo aproape, precum Zaheu, urmărind rânduiala mutării cinstitei racle a Sfântului.
Atunci a sărit un demonizat şi a început să strige:
Teodore, ce cauţi tu aici? A venit şi Teodor la Kapsali! (aşa îl numea diavolul pe Sfântul Gherasim).
Apoi a strigat către alt demonizat:
Toma, auzi? A venit şi Teodor la Kapsali! Daţi‑i de cheltuială…
Atunci demonizaţii au început să strige împotriva lui, amintindu‑i şi păcatele pe care nu le mărturisise şi care erau de moarte. Teodor se simţea foarte ruşinat.
Auzind toate acestea, bătrânul Teodor a alergat la cinstita raclă şi i‑a spus pururea‑pomenitului arhie­reu, Preasfinţitului Ierotei:
Simt că înnebunesc, vreau un duhovnic să mă spovedesc chiar acum!
Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.
Acestea le‑a povestit bătrânul Teodor, care de atunci şi‑a schimbat complet viaţa, trăind în neînce­tată pocăinţă şi împlinind cu frica lui Dumnezeu poruncile lui Hristos. A ajuns la vârsta de nouăzeci şi cinci de ani şi a adormit în pace şi în pocăinţă în ziua de 23 aprilie 2000.
Veşnica lui pomenire! Amin.