S-au abătut cu totul…

Biserica este una şi unică

După poziţia comună a Părinţilor şi a Sinoadelor, Biserica este unică, deoarece Hristos, Capul ei, nu poate avea mai multe trupuri. Biserica este una şi unică, fiindcă este trupul unu­ia şi unicului Hristos. Divizarea Bisericii este on­tologic imposibilă, de aceea niciodată n-a existat divizarea Bisericii, ci doar separare de Biserică. După cuvântul Domnului, Via nu se divizează, ci doar mlădiţele neroditoare ale viei se usucă (pa­rafrază la Ioan 15, 1-6). De indivizibila Biserică a lui Hristos în diferite vremuri s-au separat şi s-au îndepărtat ereticii şi schismaticii, care drept ur­mare au încetat să mai fie membri ai Bisericii şi ai trupului ei. Aceştia au fost mai întâi gnosticii, apoi arienii şi luptătorii împotriva Duhului, apoi monofiziţii şi iconomahii, iar la urmă catolicii, protestanţii, uniţii şi toate celelalte legiuni ale ere­ticilor şi schismaticilor.

Dogma despre infailibilitatea papei este mai mult decât o erezie… Dogma aceasta este erezia ereziilor, o împotrivire fără egal faţă de teantropicul Hristos… O nouă trădare a lui Hristos; o nouă răstignire a lui Hristos… pe crucea umanismului papal.

Problema unirii Bisericilor este imposibil să se realizeze, dacă Biserica Catolică şi cea Protestantă nu vor reveni pe deplin la poziţia ortodoxă de la început, de la care s-au abătut cu totul. Secolul al XX-lea nu va rămâne în istoria bisericească ca „se­colul Bisericii”, cum deja este caracterizat, de vre­me ce Bisericile Apusului nu-şi îndreaptă rătăci­rile lor, care lovesc în esenţa şi în sensul Bisericii. Abaterile ecleziale ale Vestului, după cum se ştie, de multe secole au acţionat pentru schimbarea lu­crurilor bisericeşti şi au îndemnat la liberalismul dogmatic al Vaticanului şi al protestantismului, ceea ce a condus la inovaţia apuseană despre cre­dinţă şi cult, potrivnică Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii.

Ecumenismul, cea mai mare erezie a seco­lului al XX-lea, propovăduind unirea dogmatică şi religioasă şi tinzând spre un fel de panreligie prin unirea credinţelor şi religiilor creştine, con­stituie o primejdie mortală pentru Ortodoxie.

Biserica Ortodoxă nu este una din multele Biserici. Este unica Biserică a lui Hristos, cea care deţine, învaţă şi păstrează neschimbată credinţa Apostolilor, credinţa Părinţilor, credinţa ortodoc­şilor, singura capabilă să sprijine lumea tulburată de astăzi.

Arhim. Spiridon Bilalis

Previous Post

Dacă iertăm, vom fi iertați (III)

Next Post

Fiind rupt de lume, arzi etape în evoluţia spirituală

Related Posts
Total
0
Share