Preot Bogdan Chiorean
Câteodată, pentru astfel de „căutări” se-ntâlnesc soții prin tribunale.
Alteori, din aceleași motive, vecinii confundă judecătorul cu topograful când vor să stabilească hatul.
Apoi, auzi prin rugăciuni că „dreptatea noastră este înaintea Ta ca o cârpă lepădată”, și dai aprobator din cap, gândind că nu-i vorba de tine, unde lucrurile-s evidente, ci că se face referire la celălalt care te-a nedreptățit.
În fine, seara zici „să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni nu-i drept înaintea Ta”. Dar mâine iar ai o înfățișare la magistrați în dosarul „Gardul”.
Mă-ntreb de ce Hristos a zis că-s „fericiți cei prigoniți pentru dreptate” și, în același timp, că-s „fericiți făcătorii de pace”?
Cred că n-a putut să-i fericească pe cei ce-și caută permanent dreptatea, pentru că – în cele mai multe rânduri – dreptatea noastră este, de fapt, voia noastră. Iar locul celor cărora li s-a făcut voia este Iadul.
