PS Ignatie (Episcopul Hușilor)
«Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!» Luca 14, 15
Pericopa evanghelică ne vorbește despre chemarea pe care stăpânul unei case a făcut-o la o masă, la cină. Din nefericire, cei care fuseseră poftiți și li se dăduseră invitații din timp, au refuzat participarea la un asemenea ospăț. De fapt, acești oameni au avut o atitudine de o manieră consacrată pentru fiecare dintre noi. Nu reușim, în peregrinarea noastră pământească, să discernem între ceea ce este cu adevărat esențial și ceea ce este secundar, lipsit de importanță. Le inversăm, în modul nostru de a ne comporta și de a ne raporta, atât față de Dumnezeu, cât și față de oameni. Punem un foarte mare accent pe ceea ce este lipsit de importanță, pe ceea ce nu este prioritar în acel moment. Înțelepciunea și discernământul unui om rezidă și în faptul de a avea capacitatea ca în anumite momente ale vieții să intuiască ceea ce este prioritar.
Cei care au fost chemați la această masă au invocat motive artificiale în comparație cu măreția și statutul Celui care le-a adresat această poftire. Dumnezeu ne poftește să mâncăm cu El. Ce cinste deosebită! Nimeni nu ar refuza o asemenea invitație! Dacă am știi ce înseamnă regele din punct de vedere simbolic, când acesta ne-ar invita la masă, nu am putea refuza o asemenea invitație. Dacă ni se acordă o asemenea cinste, am simți că ni se face o favoare unică în viață, să fim în proximitatea familiei regale. Cu atât mai mult când este vorba de Împăratul împăraților, Dumnezeu, Cel care ne invită să mâncăm cu El. De altfel, unul din cei ce stăteau la masă cu Domnul Hristos a exclamat, spunând: «Fericit este cel ce va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu»” .
Pretextele invocate de cei care s-au scuzat sunt artificiale în comparație cu Cel care i-a poftit, cu statutul Său.
Primul s-a scuzat spunând că a cumpărat un pământ și vrea să se ducă să îl vadă. De ce este artificial argumentul? Este imposibil să cumpărăm un pământ, să îl negociem, dar să nu îl vedem, să nu știm pe ce dăm banii. Scuza trădează o lipsă de inteligență. Ori de câte ori ne propunem să cumpărăm ceva, întâi vedem acel lucru. Mai mult decât atât, putea să vadă pământul achiziționat și după cină. Cel care a invocat această scuză este simbolul celor care sunt foarte legați de cele pământești, ignorându-le pe cele cerești. Sunt atât de «hipnotizați» de pulberea pământului, încât nu mai au resursele necesare să cultive cele spirituale. Așa cum pământul, în contact cu apa, se transformă în glod, la fel, cei care pun cele pământești mai presus de cele spirituale, transformă viața lor într-un noroi. Se murdăresc pentru că idolatrizează cele pământești. Toate sunt binecuvântate, inclusiv cele care sunt legate de viața pământească, însă Dumnezeu ne cere să nu ne atașăm de ele mai mult decât de cele spirituale, să nu ne lăsăm acaparați de ele, căci ne vor deturna din drumul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu.
Al doilea personaj vine, și el, cu o scuză nefondată. Spune că și-a cumpărat cinci perechi de boi și vrea să meargă să îi încerce. Cel care a declinat invitația, invocând un asemenea motiv, îl simbolizează pe omul care se degradează din punct de vedere moral, ajungând într-o stare animalică. Boul este simbolul necuvântătoarelor și al prostiei. Este o lipsă de înțelepciune să nu acorzi atenție celor spirituale.
Cea de-a treia persoană invocă un motiv aparent mai frumos decât al celorlalți. Spune că și-a luat soție și, din acest motiv, nu poate veni. În aparență pot să fie motivații bune în conținut, însă în comparație cu ceea ce ni se cere să facem, tot artificiale rămân. Cea de-a treia persoană este simbolul celor care pun un foarte mare accent pe iubirea pământească, care este binecuvântată. Păcatul său constă în faptul că a refuzat iubirea cea cerească. A ținut atât de mult la iubirea lui personală, încât a refuzat iubirea lui Dumnezeu. A fost egoist. Din iubirea de Dumnezeu decurge și puterea și energia pentru iubirea dintre noi, oamenii. Cei care decid să își unească viața lor, vin în fața lui Dumnezeu să ceară binecuvântare pentru a transforma «apa curată» a iubirii pământești în «vinul iubirii» cerești. În casa unde este Dumnezeu cei doi știu să se cinstească și să se iubească și reciproc. Unde nu este Dumnezeu, acolo este iadul – lipsa iubirii. A întemeia o familie este un lucru binecuvântat, însă dragostea față de familie nu trebuie pusă mai presus de dragostea față de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu unește familia, o face mai puternică, mai armonioasă și mai strălucitoare din punct de vedere spiritual. Atunci când lipsește dragostea lui Dumnezeu, se instalează dezbinarea, răul și ura”.
Această parabolă a fost intitulată de Mitropolitul Antonie Plămădeală «parabola pretextelor», a scuzelor nefondate, fără niciun temei. Să cântărim foarte bine care ne sunt prioritățile în viață. Să nu consumăm energie pe cele care sunt nesemnificative, pe cele ce nu ne împlinesc în mod autentic, ca oameni, oricât ar fi de deosebite și de binecuvântate. În comparație cu veșnicia, cu chemarea lui Dumnezeu de a sta cu El la masă, toate sunt trecătoare și nu ne aduc împlinire. Dumnezeu ne cheamă, pe fiecare dintre noi, în duminici si sărbători, la masă. Liturghia este «Ospățul credinței» – așa cum o numește Sfântul Ioan Gură de Aur. Din păcate, și noi avem foarte multe motive, artificiale, să refuzăm. Nu suntem suficient de motivați duhovnicește, în comparație cu ceea ce ne dăruiește Dumnezeu când venim la Sfânta Liturghie.
Hristos ni Se dăruiește, fiecăruia în parte, îndemnându-ne: «Luați mâncați, acesta este Trupul Meu…; beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor»
Să avem discernământul de a intui, din timp, ceea ce este esențial pentru viața noastră!
Sursa: http://episcopiahusilor.ro
