– Gheronda, care este măsura dragostei?
– „Să vă iubiţi unii pe alţii, precum şi Eu v-am iubit pe voi”[1]. Prin aceasta Hristos vrea să spună că trebuie întotdeauna să ne jertfim pentru ceilalţi, precum şi El S-a jertfit pentru noi.
– Se poate ca în jertfă să existe voie proprie?
– Da, se poate. Îmi amintesc că, pe când eram încă mirean, un om din Koniţa, îndată după slujba de Înviere, spunea în auzul tuturor: „Voi merge sus la mănăstire, să-i aprind Maicii Domnului candelele”. Însă după felul cum o spunea, puteai să-ţi dai seama că are mândrie, voie proprie… Se ducea, deci, noaptea, sus la mănăstire ca să aprindă candelele, două ore dus şi două ore întors. Şi pe ce drum rău mergea! Iar acolo la Bisericuţă erau toate părăsite, aruncate pe ici-colo. De unde să găseşti plută de candelă şi fitil? Şi el făcea toată această osteneală, dar până la urmă în zadar. Dacă îi spuneai: „Când te vei duce acum acasă, aprinde candela!”, poate că n-o aprindea! Dacă voia într-adevăr să facă o jertfă trebuia să meargă şi să aprindă candelele la mănăstire simplu, fără zgomot.
– Deci se poate ca cineva să facă o jertfă din mândrie?
– Cum să nu? Îşi poate jertfi chiar şi viaţa, precum spune Apostolul Pavel, dar dragoste să nu aibă[2].
– Această jertfă are valoare?
– Nu-ţi aminteşti ce spune Apostolul Pavel? „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”[3]. Jertfa, ca să fie plăcută lui Dumnezeu, nu trebuie să aibă elemente omeneşti, interes, mândrie etc. Când cineva se jertfeşte cu smerenie, atunci are dragoste şi Îl înduioşează pe Dumnezeu. Când vorbesc despre dragoste, vorbesc despre dragostea adevărată, autentică, care are nobleţe. Căci te poţi împăca la gândul că ai dragoste pentru că dai totul, şi cu toate acestea dragoste să nu ai, din cauză că prin această dragoste vrei să ieşi în evidenţă, adică urmăreşti interesul tău personal.
Pentru ca dragostea noastră să fie autentică, trebuie să o purificăm, să îndepărtăm propriul eu din dragostea noastră. Iar când toţi îşi îndepărtează propriul eu din dragostea lor, atunci unul este în celălalt şi toţi sunt unul, fiind de acum înainte uniţi de dragostea cea una a lui Hristos. Şi în Hristos toate problemele sunt rezolvate, fiindcă dragostea lui Hristos dezleagă toate problemele.
[1] Vezi Ioan 13, 34 şi 15, 12.
[2] Vezi I Corinteni 13, 3.
[3] Vezi I Corinteni 13, 2.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
