Fără doar și poate, acesta este un semn pe care noi l-am primit de două mii de ani, un semn prin care primim bucuria izbăvirii și care se numește Cruce. Să învățăm să ne însemnăm cu grijă și corect cu semnul Sfintei Cruci. Iată ce spune Sfântul Petru Damaschinul: „De asemenea trebuie să ne minunăm, cum prin semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci se izgonesc dracii și felurite boli, lucru cu neputință tuturor. Și cine poate număra laudele Crucii? Iar simbolurile acestui sfânt semn ni l-au predat Sfinții Părinți, ca să stăm împotriva necredincioșilor și ereticilor.
Căci cele două degete și o singură mână arată pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel răstignit, cunoscut în două firi și într-un singur ipostas. Iar dreapta amintește de puterea Lui nemărginită și de șederea de-a dreapta Tatălui. Coborând ea de sus, ne arată pogorârea Lui din ceruri până la noi. Iar trecând de la dreapta la stânga, izgonește pe vrăjmași și arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie și întunecat!” (Filocalia V, p. 189). Să spunem, ca oarecând Sfântul Calinic de la Cernica, înainte de a pleca în Țara de peste veac, la Domnul: „Sfântă Cruce, ajută-mă!”.
Sursa: Preasfințitul Calinic Argatu, Episcop al Argeșului și Muscelului, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 20 via http://doxologia.ro
