Cine se ține de Biserică, acela va câștiga Raiul. Cine are pe Biserică drept mamă, va avea pe Dumnezeu drept Tată. Altfel, degeaba mai spunem rugăciunea Tatăl nostru. Cine zice rugăciunea Tatăl nostru, are datoria să aibă pe Biserică drept mamă. Când ajungem acolo unde scrie: „Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, trebuie să ne gândim dacă am supărat pe cineva cu ceva și nu i-am cerut iertare, sau dacă cineva ne-a cerut iertare pentru o greșeală, iar noi nu l-am iertat. Dacă nu fac ce se spune în rugăciune, înseamnă că mint atunci când mă rog, înseamnă că sunt un copil vitreg.
Acela poate spune Tatăl nostru cu adevărat, care îi iartă pe cei care i-au făcut necazuri, greutăți, care i-au greșit cu ceva. Cel care nu iartă, nu știu cum va putea spune această rugăciune. Asemenea oameni se înșeală amarnic. Cea mai mare nenorocire a timpului de acum este dușmănia. Inima cu răutate nu primește pe Duhul Sfânt! Când te biruie pomenirea de rău, inima se umple de răutate, sufletul se simte ca-n iad.
Extras din Conștiință, spune-mi tu – Monah Proclu Nicău, Editura Nicodim Caligraful, Mănăstirea Putna via http://urcusspreinviere.ro.
