Preot Bogdan Chiorean
Evanghelia propusă de Hristos e anti-managerială: lasă 99 de oi cuminți și-aleargă s-o mângâie pe una rătăcită pe-aiurea, iese-naintea fiului risipitor îmbrățișându-l și-l plânge pe cumințelul-cel-mare rămas acasă, zice că-i mai fericit a da decât a lua și dă lucrătorilor ce-au venit la spartul-târgului la fel ca celor ce-au dus greutatea și zăduful zilei.
E maxim de paradoxală: gândul nu e cu nimic mai prejos ca fapta, iubirea celor care nu te plac e un standard esențial, iar darul trebuie să-l oferi mai ales celor care n-au ce să-ți dea în schimb.
Nimic din lumea asta.
Celor care fug de aceste realități celeste, căderea vreunuia le mai liniștește temporar conștiința: „la ce să mai mergi la Biserică?” se-ntreabă, ca și cum ar coborî scările de la teatru după oarece reprezentație nereușită.
Ca să poți merge însă la Biserică, e musai să intuiești ceva din relația pe care Hristos ți-o propune. Cât reușești să descoperi arată, de fapt, câtă dragoste ai.
