Preot Ioan Istrati
(din 2019)
Tot la Kaufland de Crăciun, acum doi ani, zăpadă în parcare, oameni împovărați de coșuri pline, grăbiți să ajungă acasă la cei dragi, cu bunătăți. Un băiat de vreo zece ani, cu șlapi în picioare, fără ciorapi, vânăt de frig. Fiarele blestemate care îl exploatează i-au luat șosetele, ca să stârnească mila. Cu un glas stins, abia șoptit, nu cerșește, doar mă roagă să ducă el coșul, să ia cei 50 de bani din el.
Mă apucă furia uriașă, strâng țeava coșului în mână s-o rup. Pun mâncarea în portbagaj.
Mă întorc în magazin cu copilul. Îi iau zece perechi groase de șosete. Îi zic: restul de 9 le ascunzi undeva, să nu știe tată-tu, și ți le pui in picioare. Altfel o să degeri și o să îți taie doctorii degetele de la picioare. Copilul dă din cap lăcrimând. Îi mai iau și de-ale gurii, banii știu că-i confiscă fiarele.
– Să nu devii ca ei, să nu chinui bieții copii când o să fii mare. Promiți?
– Promit, zice băiatul.
A doua zi, trec pe la parcare. Băiatul are șosetele albastre groase în picioare. Îmi face din ochi zâmbind.
Strâns, sufocat într-un iad blestemat, copilul ăsta exploatat are puterea să plângă și să zâmbească.
Să nu trecem în zadar pe lângă ei.
