– Gheronda, îmi spune gândul că dacă mi se va da altă ascultare în locul aceleia de a cânta şi de a picta, nici nu o să mă mai mândresc, nici n-o să mai cad mereu în ispite.
– Chiar dacă fugi de cântarea la strană sau de pictură, dacă nu te scârbeşti de slava deşartă, vei face şi mai multe gafe. Dar chiar şi această fugă ascunde în ea mândrie, şi chiar mai multă, pentru că în realitate vrei să fugi de aceste ascultări ca să nu-ţi fie rănit egoismul.
– Gheronda, atunci când fac o treabă şi văd că mă mândresc, nu este mai bine să nu o fac?
– Dacă îţi spun să faci o treabă, să o faci, dar să iei aminte să nu cazi. Iar dacă aluneci şi cazi, să te ridici. Să înţelegi că ai alunecat fiindcă nu ai luat aminte. Iar altă dată, dacă îţi spun să te duci din nou, să iei aminte să nu aluneci iarăşi. Nu cumva să nu te mai duci pe motiv că ai căzut data trecută! Altceva este să-ţi spună: „De vreme ce data trecută ai căzut, să nu te mai duci”. Atunci să nu te duci iarăşi. Ai înţeles? Dacă îţi vor spune să faci o treabă, să o faci, dar să te străduieşti să o faci corect şi cu smerenie. Să nu faci nimic, ca să nu te mândreşti, asta-i şi mai rău. Este ca şi cum ai fugi de luptă, ca şi cum nu te-ai lupta ca să nu fii rănită. Scopul este să rămâi în luptă, dar să iei aminte să te lupţi corect. Altfel, vei fi o netrebnică.
Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
