Sănătatea trupească, fără nicio îndoială, este un mare dar de la Dumnezeu. Dar ea nu este nici pe departe cel mai mare bine pe pământ, după cum mărturisesc despre aceasta mulţi oameni, prin viu grai şi prin scris. Căci, oricât de scumpă ar fi sănătatea omului, ea este doar trecătoare; iar ceea ce este trecător nu poate fi numit cea mai mare binecuvântare a omului.
Mai scumpe decât cele trecătoare şi trupeşti sunt valorile cele neschimbate, veşnice şi nepieritoare, tot aşa cum veşnicia este mult mai înaltă decât curgerea timpului. Valorile cele neschimbate şi nepieritoare intră în alcătuirea sănătăţii sufletului. Părintele loan din Kronştat zice: „O, eu însumi simt cum, atunci când mă aflu complet sănătos şi nu mă ostenesc întru nevoinţe, atunci mor cu duhul; atunci împărăţia lui Dumnezeu nu este întru mine; atunci trupul mă stăpâneşte pe mine, iar odată cu trupul, diavolul.”
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
