Săptămâna Mare sau a Patimilor reprezintă pentru Biserică şi întregul univers o actualizare şi o comemorare a Jertfei Mântuitorului Hristos.
Legat de această Săptămână în care ar trebui să se acorde importanţă relaţiei cu Mântuitorul Hristos şi în care Biserica a orânduit rânduieli speciale, avem de-a face cu tot felul de tradiţii şi obiceiuri care pun pe locul al doilea importanţa şi unicitatea Patimilor.
Dintre tradiţiile şi obiceiurile mai răspândite amintim: interzicerea spălării hainelor şi a lucrurilor; interzicerea consumului mâncării cu urzici; interzicerea utilizării uleiului şi oţetului la mâncare; casele şi grădinile să fie curăţite, îngrijite şi orânduite mai bine decât în orice moment al anului; săvârşirea sfeştaniei, pentru că e cel mai bine să fie făcută în Săptămâna Patimilor; oprirea câtorva lucruri şi munci caznice, dintre care amintim interzicerea cusutului, postirea cu multă asprime în zilele neindicate şi multe altele asemenea.
Dacă privim în adâncul acestor obiceiuri observăm că ele vor dirija Săptămâna Patimilor în una a lucrurilor prea lumeşti. Omul se zbate ca tot ceea ce stă în legătură cu locuinţa şi hrana să fie conturate obsedant mai mult decât e cazul pentru că vine Paştele.
De aceea, suntem nevoiţi să amintim că nu este o Săptămână a trupului, ci exclusiv a sufletului. Şi cele ale trupului sunt importante pentru că stau în relaţie cu cele sufleteşti, dar mai importante sunt cele ale sufletului în relaţie cu cele trupeşti. Nu cumva făcând cele lumeşti să neglijăm pe cele sufleteşti ce ţin de veşnicie, de viaţa în şi cu Hristos Cel răstignit şi înviat.
Nu este specificat în niciun loc că în această Săptămână nu ai voie să coşi haine sau să speli lucrurile murdare, nici să ţii un post care te poate îmbolnăvi, ci se specifică că este o Săptămână în care se cuvine să petreci “în post şi rugăciune şi în smerenia inimii” (Canonul 89 al Sinodului VI Ecumenic), iar la masă ne îndestulăm cu mâncare uscată, şi doar Lunea cea Mare, Marţi şi Miercuri se cuvine a le petrece cu post aspru.
În Joia Mare, când se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, la masă se mănâncă cu untdelemn şi se bea vin; iar în Vinerea Mare, pentru că nu se face Liturghie, spune Sfântul Sava în Tipicul cel Mare, “nici masă să nu se pună şi nici să se mănânce în această zi a Răstignirii. Iar de este cineva prea neputincios sau prea bătrân şi nu va putea să petreacă postind, să i se dea numai pâine şi apă, după apusul soarelui”.
Iată, aşadar, un semnal de atenţie asupra exagerării de a face curat, de a găti, de a cumpăra şi de a respecta tot felul de obiceiuri care constrâng pregătirea adecvată din Săptămâna Patimilor pentru primirea bucuriei sfinte a Învierii.
Pr. Răzvan George Topală
Sursa: http://ziarullumina.ro
