Ierom. Ioan Danci
Săptămâna aceasta am fost până în zona Neamțului să duc niște pachete pentru copii și înapoi să aduc niște mobilier bisericesc. Am ajuns seara în Neamț, am rezolvat ce am avut și m-am întors în aceeași noapte. În jurul orei 22.00 la ieșirea din Roman spre Bacău, cineva înfofolit bine cu o geantă lângă el face disperat cu mâna. Departe de casă și în zonă necunoscută, seara târziu, mi-a fost frică să opresc. Ştiu că s-au întâmplat tot felul de cazuri neplăcute.
După ce am trecut de el, am simțit că ceva nu este în regulă, m-am uitat la bordul mașinii și am văzut că erau -10 grade, afară! Am zis cu voce tare: Maica Domnului, ai grijă de mine, am întors înapoi să văd dacă îl mai găsesc. Era acolo, se așezase pe geantă și stătea ghemuit!
Mă întorc pe partea șoselei unde era dânsul, pun mașina pe avarii și opresc în dreptul lui, dau jumătate de geam jos, iar el se ridică își dă capișonul jos și mă întreabă dacă merg spre Bacău și dacă îl pot lua! I-am zis să urce și am plecat la drum. Când am pornit mașina, și-a făcut o cruce mare, mi-am zis în gând: nu cred că are gânduri rele!
Am mers cam cinci minute și nu a zis nimic, își sufla în mâini mereu, cred că îi înghețaseră degetele. Am dat căldura mai tare să se încălzească. După vreo 5 minute, își întoarce capul spre mine și zice: ,”Mulțumesc, Părinte!”
Avea o voce calmă, dar tristă! L-am întrebat cum de stă la ora aceea prin așa frig, la ocazie, iar el a început a zice: “Părinte, în seara asta m-a dat copilul afară din casă. A pierdut toți banii la aparate, a venit să-i dau bani, eu nu mai am niciun leu și mi-a spus să plec! Nu am avut la cine apela în zonă, am o soră mai în vârstă la Bacău, doar la ea să pot ajunge. Nu am bani nici de tren, nici de autobuz. Ce mă fac, Părinte, îmi este tare milă de copilul meu, a fost un copil exemplar, muncitor și uite unde la adus această patimă! Spune-mi, părinte, cum să mă rog pentru îndreptarea lui, ce să fac pentru el?”
Apoi mi-a spus că a muncit toată viața la pădure prin Bucovina și că are dureri de spate, că îl doare piciorul drept foarte tare de câțiva ani și multe alte lucruri. Cum a rămas văduv și ce soție minunată a avut…ect.
Am ajuns la Bacău, m-a întrebat dacă îl pot duce aproape de catedrală. Înainte de a coborî din mașină, i-am strecurat în mâna un bănuț, a primit cu greu bănuții și plângând. Mi-a zis că cea mai mare rugăminte a lui este să mă rog pentru fiul lui să îl lumineze Dumnezeu! Avea cam 65 de ani bătrânelul.
M-am dat jos din mașină și l-am îmbrățișat, l-am binecuvântat în numele lui Dumnezeu, i-am strâns mâna, care încă era rece, și l-am întrebat unde sta sora lui. Mi-a arătat blocul, și-a scos un telefon cu butoane din buzunar, a zis că își anunță sora că ajuns. Și-a luat geanta în spate, l-am urmărit până a ajuns în fata blocului și am plecat!
Tot drumul până acasă l-am simțit în dreapta mea pe scaun.
Săracii părinți, săracii copii, săracii oameni, săracii de noi!
