- „am încercat să citesc tot ce mi-a căzut în mână despre găsirea lui Dumnezeu.”
Să ştii că oamenii nu sunt în măsură să discearnă binele de rău decât după ce au urcat pe culmile sfinţeniei. De aceea Biserica interzice creştinilor să citească cărţi eretice. Şi această poruncă se aplică foarte uşor şi la filmele care tratează astfel de subiecte. Adică cum, – poţi să mă întrebi, Biserica ne opreşte să citim reviste despre paranormal şi să vedem filme ca “Dosarele X”?
Iată o altă piatră de poticnire (şi cine vrea să cunoască învăţătura Bisericii fără să fie fiu al ei va găsi la tot pasul pietre de poticnire). Poruncile Bisericii interzic creştinilor să păcătuiască, deoarece orice formă a păcatului este poartă spre iad. Încerc o comparaţie simplă. De exemplu, orice creştin ştie că este un păcat să se îmbete. De aceea, nu numai că nu va bea prea mult, dar va şi evita locurile care îl îmbie la băut – localuri,… . El evită atât păcatul cât şi prilejul de a păcătui. Tot aşa este şi cu cărţile eretice: ele sunt prilejuri de a cădea în erezie.
Oamenii care nu au o cultură teologică solidă se lasă foarte uşor înşelaţi de ceea ce citesc. Cărţile eretice sunt scrise în aşa fel încât să dea impresia că în ele se găsesc numai lucruri adevărate. Dar adevărul alternează cu minciuna într-un mod atât de subtil încât omul obişnuit nu îşi poate da seama. Iar faptele prezentate descriu numai ce poate vedea un om obişnuit – adică dacă pe o fotografie apare în mod „minunat” chipul unui răposat, concluzia firească este că mortul a vrut să îşi facă simţită prezenţa. Dar în cartea care conţine reproducerea unor astfel de poze nu scrie că de fapt diavolul, care se arată şi ca înger de lumină, a imprimat pe filmul fotografic imaginea răposatului numai ca să convingă lumea de existenţa unei comunicări speciale între cele două lumi (comunicare care nu are nimic în comun cu modul în care sfinţii veghează asupra creştinilor).
Te împiedică Biserica să vezi “Dosarele X”? Nu, Biserica nu te poate împiedica nici să faci păcate mult mai mari. Eşti liber să faci ce vrei (de fapt, oamenii care îşi trâmbiţează libertatea faţă de Dumnezeu nu îşi dau seama că sunt legaţi de lanţurile groase ale păcatului şi ale diavolului).
Pare paradoxal, dar a vedea “Dosarele X” nu este foarte diferit de a vedea filme erotice (iarăşi sunt cam tranşant, dar folosesc această metodă pentru a te ajuta să înţelegi acrivia dogmatică a Bisericii). Nu toţi cei care văd filme erotice fac apoi ceea ce au văzut pe ecran, dar minţile tuturor se spurcă prin gânduri necuviincioase. Tot astfel, deşi nu toţi cei care văd “Dosarele X“ cad în erezie (cum e credinţa în reîncarnare), aproape toţi îşi murdăresc minţile cu gânduri eretice.
Lumea Dosarelor X este o lume fascinantă, o lume pe care după ce ai descoperit-o simţi nevoia să o cunoşti, de care simţi nevoia să te apropii din ce în ce mai mult. Vraja ei este de necontestat. Şi datorită ei mii de creştini au lepădat învăţătura Bisericii şi au primit rătăcirea. Nu o mie de suflete, nu zece, nu o sută, ci un singur suflet să se fi vătămat prin cărţile şi filmele de acest gen şi era de ajuns pentru ca preoţii să ia măsuri imediate. De ce preoţii? Pentru că ei sunt păstorii turmei.
Nici un creştin nu are de ce să cadă în păcatul de a vedea astfel de filme şi de a citi astfel de cărţi (călcând a şaptea poruncă bisericească: “Nu citiţi cărţi eretice”). Ce poate găsi un creştin în “Dosarele X”? Exemple de virtute? Exemplele acestea se găsesc în altă parte. Evadarea din apăsătoarea lume cotidiană? De fapt evadezi de crucea pe care ţi-o dă Dumnezeu pentru a te deschide pe nesimţite ajutorului diavolesc. Poate găsi lucruri interesante? Lucrurile interesante pe care le prezintă “Dosarele X” fac parte dintr-un univers imaginar creat de diavol pentru a îndepărta oamenii de realitate. Ca să nu mai vorbim de faptul că multe din „minunile” pe care le propagă mass-media sunt inventate tocmai pentru că astfel de materiale se cumpără bine de tot.
Să revenim la citirea cărţilor eretice. Ar fi absurd ca Biserica să întocmească o listă cu zecile de mii de titluri eretice şi să o distribuie credincioşilor. Porunca de a nu citi cărţi eretice este mai simplă. Dar mulţi nu ştiu care cărţi sunt eretice şi care nu. O precizare poate fi de folos. Dacă vrei să citeşti o carte care apare fără binecuvântarea arhierească şi ştii că se referă la lucruri pe care Biserica le combate, atunci este foarte probabil ca respectiva carte să fie eretică.
Dacă vrei să citeşti o carte „religioasă” despre care nu ştii cum este văzută de Biserică, atunci lucrurile sunt ceva mai complicate. Era simplu să te duci la Biserică şi să întrebi un preot cum e cartea, numai că au apărut atâtea rătăciri încât preoţii nici nu au timp să le cerceteze îndeaproape, şi de aceea până nu citesc o anumită carte nu pot să spună dacă este rătăcită sau nu.
Iar până nu ştii dacă o carte e „bună” sau nu, de ce să o citeşti? Vrei să afli adevărul? Dacă ai vreo nelămurire într-o anumită problemă religioasă, poţi citi una dintre cărţile ortodoxe privitoare la acest subiect (prin carte ortodoxă înţelegând carte care prezintă învăţăturile Bisericii, carte care de obicei apare cu binecuvântare arhierească). Dacă nu ştii să existe cărţi ortodoxe despre subiectul respectiv, înseamnă că nu pierzi nimic necitind cartea, deoarece despre toate lucrurile de folos în Biserică s-au scris o mulţime de cărţi. Şi dacă totuşi insişti îţi asumi responsabilitatea pentru faptul că deschizi uşa ereziei.
Ei, dar sfaturile privitoare la citit ar trebui să le dau cuiva care crede învăţăturile Bisericii. Pentru tine cred că nu sunt prea convingătoare.
