Domnule Raed Arafat,
Vă scriu la mai puțin de 24 de ore de la trecerea la bunătățile cele veșnice a Prea Sfințitului Pimen, Arhipăstorul Rădăuților și al Sucevei, precum și la cale de o zi de la trecerea la Domnul a creștinei de 83 de ani din comuna Măgura Ilvei, județul Bistrița Năsăud.
Având în vedere articolele scrise în presa centrală, am citit cu stupoare faptul că bătrâna decedată în spital a fost internată cu forța, împotriva voinței, la cei 83 de ani și a parcurs o tragedie din data de 7 mai, când a fost confirmată cu covid, până pe 15 mai 2020, când rezultatul testului ei a fost negativ. A refuzat să mai mănânce de supărare, intrând în greva foamei, ca orice bătrân smuls dintre rosturile casei și ale traiului zilnic, că nu i s-a respectat dorința de a nu muri pe un pat de spital, s-a stins dreaptă ca o lumânare, neacceptând compromisul și degradarea condiției sale ca om. I s-a adus, cu singuranță, la cunoștință întocmirea unui dosar penal – femeia fiind, din consemnările presei, imobilizată la pat. A refuzat cu dârzenie alimentația, dărâmată psihic de întocmirea unui dosar penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor, la Judecătoria Năsăud, de către Parchet, dosar care se va închide pentru că inculpata a murit în greva foamei, cu rezultatul testului covid 19 NEGATIV.
Vă întreb: de ce s-a dispus înmormântarea ei grabnică marți, cu ,,respectarea condițiilor prevăzute de autorități” dacă bătrâna fusese în final negativ covid? Pentru opinia publică, protocolul înmormântărilor pentru covid este următorul: maxim 8 membri ai familiei prezenți, direct la groapă, nu se intră în Biserică, se identifică la morgă cadavrul, se înhumează complet dezbrăcat, în sac de plastic, se toarnă var nestins și se betonează groapa. Se cimentuiește. Nu se toarnă pământ. Prin demnitatea ei, femeia din Măgura Ilvei îmi amintește de Elisabeta Rizea, un simbol al rezistenței feminine românești în anii de dictatură comunistă.
În momentul de față, în care presa a scris cum un monah de la Putna, transferat la Matei Balș avea covid, deși diagnosticul de internare era pneumonie, când în ajunul hramului, 31 de călugări din obștea Putnei au fost ridicați în noapte, deși asimptomatici, printre care și părintele stareț Melchisedec și se află în prezent în așteptarea rezultatului celui de-al doilea test covid, iată decesul bătrânului străjer al lui Hristos, din cetatea de scaun a Sucevei, Pimen Zainea, la cei 90 de ani, pare a fi trofeul suprem, numai că, cel ce nu are dreptul a ședea pe catafalc, ,,moșneagul ce privești, /nu e om de rând” – cum sună versul eminescian din Scrisoarea a IIIa, ci ar fi împlinit în 2021 trei decenii de păstorire a ținutului de nord al Moldovei și ar fi împlinit 70 de ani, atenție, 70 de ani de la tunderea sa în monahism, din 1951!
Vă întreb deschis: se va turna var nestins și beton și peste trupul părintelui episcop Pimen al Sucevei? Va fi ierarhul nostru îngropat în sac de plastic, pentru c-așa prevede protocolul covid?
Să nu uităm câteva lucruri importante în context:
– PS Pimen avea 90 de primăveri în care s-a pregătit pentru Învierea pe care o gustă astăzi;
– Biserica Ortodoxă Română nu e de plâns, cum s-a grăbit presa și l-a declarat de câteva ori decedat pe avva Pimen încă de săptămânile trecute. E adevărat, Biserica are acum cu un arhiereu mai puțin, dar e mai bogată cu un înger, cu un rugător la cer, lângă tronul dumnezeiesc;
– Avva Pimen, Arhiepiscopul Sucevei, va rămâne în inima credincioșilor din Bucovina și pentru felul eroic și mucenicesc în care a slujit afară, în luna martie 2020, după prima ordonanță militară, când afară ningea și îi înghețau mâinile pe Sfântul Potir. Pentru acel moment care a declanșat suferința bătrânului monah nu răspunde nimeni, moral vorbind, cum nu răspunde nimeni, moral vorbind, nici de ce o bătrână de 83 de ani a fost adusă în starea în care a intrat în greva foamei, refuzând alimentația, grăbindu-i-se sfârșitul când, în final, testul s-a dovedit a fi negativ. Cine, totuși, răspunde pentru că bătrânilor noștri li s-a grăbit sfârșitul?
– Există suspiciunea că la Suceava nu s-a aplicat același protocol în tratarea bolnavilor ca la Timișoara la începutul pandemiei, fapt care a determinat instaurarea conducerii militare a spitalului sucevean. Dacă s-a văzut după primele zile că schema de tratament nu funcționează, de ce nu s-a folosit aceeași formulă de tratament ca la Timișoara, unde numărul celor vindecați a fost exemplar?
– De ce, în plină stare de urgență, cu pandemia care ne-a confiscat bucuria Slujbei de Înviere, autoritățile au acceptat promovarea campaniei publicitare în care imaginile medicilor erau extrem de asemănătoare cu ale sfinților din icoanele ortodoxe, cu aureolă covid și înlocuirea inițialelor sacre cu CO VID? Cine a permis, a aprobat afișarea acelor blasfemieri ale credinței ortodoxe întrucât ele nu s-au mai regăsit în nicio țară europeană încât să se poată invoca argumentul că s-a aplicat la noi ceva ce a fost și în altă parte? De ce a trebuit să suportăm această derâdere elocventă când accesul la icoanele noastre adevărate era complet interzis, neavând dreptul să sărutăm icoanele, să le atingem, dar ochii noștri erau atinși de mizeria morală prezentată persuasiv, insinuant și instigator, revoltător, drept…artă? Sincer, cum a fost posibil un astfel de afront la adresa unor elemente centrale ale cultului ortodox, unde icoana este fereastră spre absolut? De ce s-a mistificat imaginea medicilor cu aureola unui virus ucigaș, având în vedere că ei sunt cei care salvează vieți, nu distrug, precum ați prezentat virusul?
– Lăsați monahii și credincioșii ortodocși ai Sucevei să-și plângă și să-și ia rămas bun demn de la cel care i-a păstorit câte un deceniu pentru fiecare Persoană a Sfintei Treimi. Nu transformați în circ, în trofeu moartea acestui părinte care a modelat cu personalitatea sa Bucovina!
Am observat din înregistrările făcute de Dumneavoastră în biroul de lucru statueta lui Achile, eroul grec, știu că sunteți un mare cinefil și mi-am amintit de o scenă din filmul Troia (unde personaj principal este chiar Achile pe care îl aveți mereu în fundal), este o scenă cu regele Priam cerând trupul lui Hector, ucis în luptă. Eroii au dreptul la onoare! Nu am avut Înviere, fiind consemnați în case, morții noștri au fost arestați în cimitire, păziți de jandarmi precum infractorii. Dacă veți desconsidera cerința de a avea funeraliile și respectul cuvenit unui drept al credinței ortodoxe, vă aduc la cunoștință că morții noștri se ridică de sub lespezi.
Pe 24 mai 1986, pe aleea ce ducea spre Biserica mare a mănăstirii Neamț, pietrele s-au ridicat în mod neobișnuit, trezind curiozitatea, mirarea și, în final, teama autorităților comuniste. S-a crezut că era o țeavă de apă, dar când s-a săpat s-au descoperit osemintele unui sfânt care au fost păstrate mult timp sub piciorul Sfintei Mese în Altar. S-a încercat betonarea, dar n-a mers. Obștea a luat moaștele și le-a dat respectul cuvenit sfinților care ies la suprafață din mormânt. Pe acolo era înainte o simplă alee. Veacuri s-a călcat peste pieptul celui ce e cinstit acum drept Sf. Necunoscut de la Mănăstirea Neamț. Unii spun că ar putea fi unul dintre ucenicii Sf. Nicodim de la Tismana, posibil Sofronie, sau Pimen, sau Siluan; alții spun că ar fi Paisie Velicikovski, marele cărturar și isihast. Poate că nu întâmplător ne apropiem de 24 mai. Deci, nu ne temem de se va turna beton și var nestins peste dreptate!
– În plus, nu întâmplător, instanța de la Constanța a decis pe 14 mai 2020 clasarea solicitării urmăririi penale a reprezentanților Arhiepiscopiei Tomisului privind regulile Sfintei Împărtășanii, motivând că nu s-a confirmat acuzația de îmbolnăvire a credincioșilor Arhiepiscopiei Tomisului de la Euharistie, nu s-a putut demonstra nici în ce mod s-a încălcat legea și care lege prin Împărtășirea credincioșilor. Cu înțelepciune, instanța lumească a confirmat ceea ce instanța sinodală canonică știa de veacuri.
Pimen Suceveanul s-a stins în seara zilei când această dreptate a fost făcută publică, când biroul de presă a putut anunța dreptatea făcută de Justiția română Bisericii Ortodoxe Române. Înțelegeți cum gândește Dumnezeul nostru creștin? PS Pimen a răbdat pe patul de suferință sosirea momentului dreptății, a îndurat. Cu Duhul, știa că vine momentul izbăvirii. A murit liniștit și împăcat cu crucea pe care a purtat-o în spate 7 decenii. Cu obștea Putnei în chingi, ca într-o arenă dată la fiare, călugării s-au rugat. Instanța, domnule doctor, s-a pronunțat, iar Pimen și-a încredințat apoi sufletul de prunc, precum dreptul Simeon, în mâinile Domnului.
Aș vrea să cred că doar întâmplător vârful pandemiei românești a fost fix de Sf. Paști ortodoxe, iar acum, când se apropie de final perioada Ramadanului, se poate sluji în toate locașurile de cult, din toate confesiunile și religiile slujba. În curând, va fi Bairamul de după Ramadan. Se slujește din nou în moschei, în sinagogi, în bazilici.
Trăiți de 40 de ani printre noi, nu se poate să ne iubiți pe noi ca popor, dar pe Dumnezeul nostru să Îl disprețuiți, să Îl ignorați, să nu-L iubiți. Însuși Coranul Îl arată pe Iisus ca pe unul din profeți, iar pe Fecioara Maria o cinstesc și musulmanii ca fiind Miriam, mama profetului Iisus. Durerile noastre au ajuns la os. Vă privește o țară întreagă. Fiți nu doar drept, fiți milostiv! E o calitate esențială pentru a fi medic. Și încă ceva: ați spus de multe ori că sunteți un fanatic în sensul bun, un nebun după medicină, așa vă numea profesorul Chioreanu! Românii v-au crezut și v-au urmat! De ce? Pentru că și ei au o nebunie frumoasă, o nebunie sacră: sunt îndrăgostiți de Dumnezeul lor, de Hristos!
Avva Pimen a fost mărturisitor, slujitor, donator, înzestrător, smochin roditor, talant sporit cu Duhul, bucovinean prin adopție și spirit, iubitor al tezaurului românesc și păstrător al tradiției, mlădiță din via Domnului ceresc. Am dat ce se cuvine Cezarului, lăsați-ne să dăm cele cuvenite lui Dumnezeu!
Sursa: Facebook – Katya Kelaro.
