Preot Ioan Istrati
Unul din cancerele care parazitează monstruos trupul credinței e mentalitatea magică, de tarabă, de iarmaroc teologic, în care omul fără Dumnezeu caută o rezolvare imediată, fără transformare interioară, a problemelor personale.
Peste tot se caută preoți “văzători cu duhul”, miracole subite, vindecări imediate, explozii de har. Oamenii scurmă internetul după excepțional, după oameni care să le aducă totul, ei nedând nimic lui Dumnezeu. Și apoi, răzvrătire, umilință, necredință.
Dumnezeu e un Tată. El caută iubirea noastră. El ne șoptește: fiule, dă-Mi inima ta. El Şi-a dăruit Fiul veșnic ca să moară și să învieze pentru noi. El vrea dăruirea noastră totală, permanentă și integrală. Abia atunci Harul Lui necreat lucrează în noi necuprins și rupe buruienile și schimbă firea în lumină.
Cel mai mare Vindecător este Hristos. Și niciodată El nu a făcut minuni pentru show, pentru demonstrarea puterii Lui sau pentru obținerea de slavă. Totdeauna minunile au fost spre schimbare. Și mereu Hristos întreabă: crezi tu? El vrea cutremurul nostru interior, seismul ființei pentru ca să învieze sufletul muribund de păcate.
Mii de oameni îmi scriu cu boli cumplite, cu suferințe inimaginabile, cu dușmani monstruoși, cu probleme grave. Dar din toți ăștia, câteva zeci vor să își schimbe viața, să se îndrăgostească de Dumnezeu şi să-L îmbrățișeze strâns, să vorbească cu El, să-L întrebe și să asculte răspunsurile Lui.
Toți vor totul, repede, fără efort.
Nu se poate.
Fără schimbare interioară, fără pocăință sinceră, fără zdrobirea patimilor înfipte adânc în carnea inimii, nu este cu putință să simți mireasma de crin a minunii, când Dumnezeu te mângâie pe suflet și te încredințează că te iubește infinit.
