Senzitivii: proveniența și natura lor după concepția ortodoxă

În ultimul timp mulți oameni au început să manifeste aptitudini neobișnuite: tratamente cu ajutorul câmpului energetic, telepatie și telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viața contemporană și de aceea este necesară o interpretare religioasă și o atitudine clară și convingătoare asupra acestor fenomene.

Oare acest lucru e bun sau e rău? Cum ar trebui să procedeze un creștin ortodox întâlnind asemenea persoane, și poate el oare să recurgă la ajutorul lor? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Dar mai întâi să încercăm să apelăm la tradiție, la experiența Sfinților Părinți purtători de duh.

În Faptele Apostolilor, care evocă activitatea de propovăduire a apostolilor după înălțarea lui Iisus Hristos, citim despre un anume Simon, vrăjind și uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare, la care luau aminte toți, de la mic până la mare, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, numită cea mare. și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui îi uimise (Fapte 8, 9-11).

Sfântul Iustin Martirul, comentând acest text, scrie că Simon era un vrăjitor care prin vrăjile sale atrăgea poporul neștiutor, „care vedea în el o mare putere de la Dumnezeu”. Cu ce minuni îi cucerea Simon magul pe oameni? Cu aceleași pe care le fac și senzitivii de astăzi – tămăduiri, telepatie, telechinezie, clarviziune, levitație. în afară de aceasta, Simon, după cum afirmă Sfântul Teofilact, „îi îmblânzea pe cei îndrăciți”, adică, făcând uz de mijloace magice, îl convingea pe demon să-l lase în pace pentru un timp pe cel posedat, ceea ce crea iluzia vindecării. Mai târziu însă necuratul intra din nou în bolnav. (Martori ai unei asemenea „minuni” au fost nu demult și numeroși telespectatori, când în una din emisiunile televizate din 1990 au putut urmări cum un vrăjitor „a izgonit dracul” dintr-o femeie).

Magul Simon credea sincer că și apostolii, asemenea lui, posedă aceeași artă. S-a întâlnit însă cu apostolul Filip. Puterea predicii acestui cuvios și minunile lui erau atât de extraordinare încât au surprins nu numai norodul adunat, ci și pe Simon însuși. Credința oamenilor în Simon a cedat locul credinței în Hristos, se boteza norodul, s-a botezat și Simon însuși. Magul a suferit înfrângere în fața apostolului care lucra cu Duhul Sfânt (așa cum s-a întâmplat pe timpuri cu magii egipteni, care s-au opus lui Moise prin fermecătoriile lor, însă au fost înfrânți de puterea lui Dumnezeu (cf. Ieșirea 7-8).

În aceeași Carte a Faptelor Apostolilor citim: …ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc și care aducea mult câștig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, ținându-se după Pavel și după noi, striga, zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Prea înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. și aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se și întorcându-se, a zis duhului: în numele lui Iisus Hristos îți poruncesc să ieși din ea. și în același ceas a ieșit (Fapte 16, 16-18).

Iată deci care este poziția Apostolului Pavel față de acest duh: deși acesta spunea adevărul, Apostolul nu dorea ca adevărul să fie rostit de gura necurată a demonului, dând astfel exemplu de atitudine față de duhurile rele, chiar dacă ele vestesc uneori cu dreptate. Căci toate acestea nu ascund decât o singură dorință – de a-l atrage pe om în contact pentru a-i câștiga încrederea și pentru a-l duce mai târziu la pierzanie.

În Patericul de la Pecerska citim despre un călugăr Nichita, viitor ierarh și făcător de minuni, care din pricina mândriei și a îngâmfării sale, făcându-se de timpuriu sihastru, a fost cucerit de necurat, care l-a înzestrat cu darul clarviziunii și cunoașterii pe de rost a întregului Vechi Testament. Așa încât „…stătea îndelung de vorbă cu cei care veneau la el, citind din Scriptură despre folosul pentru suflet, a început să proorocească, și o mare slavă a ajuns să se răspândească despre el, … toată lumea se minuna de împlinirea cu adevărat a proorocirilor lui”. Atunci însă, când prin rugăciunile sfinților părinți de la Lavra Kievo- Pecerska demonul a fost izgonit din el, s-a dovedit că nu ține minte nimic pe de rost, ba s-a dezvățat și să citească. în același Pateric de la Pecerska aflăm, din Viața preacuviosului Lavrentie schimnicul, despre un om îndrăcit, care vorbea – ajutat de necurat – evreiește, latinește, grecește și în alte limbi ale lumii, despre care posedatul niciodată nu auzise, proorocea și vorbea despre lucruri și oameni de care nu avusese știință mai înainte.

În Viața Sfântului Mucenic Ciprian citim cum, pe timpul când era mag, el „își însușise toate șiretlicurile diavolești, diferitele metamorfoze proprii necuratului (învățase să zboare prin văzduh, să meargă pe ape), să schimbe însușirile văzduhului, să pornească vânturile, să facă cerul să tune și să plouă, să salte marea în valuri, să pricinuiască pagube livezilor, viilor și culturilor câmpului, să trimită boli și molime asupra oamenilor – cu alte cuvinte, a învățat înțelepciunea păgubitoare și meșteșugul aducător de rele al diavolului”. Am putea invoca o mulțime de exemple de acest fel, credem însă că și fără ele concluzia este clară: forțele demonice sunt în măsură să doteze și dotează pe unii oameni cu facultăți suprasenzoriale neordinare.

Acum să cercetăm cum Sfinții Părinți tratează concret aceste capacități extrasenzoriale. Să apelăm la starețul Siluan. În capitolul despre clarviziune citim că se întâlnesc trei feluri ale acesteia: „…unul se datorează intuiției firești a unor oameni, sporită prin postire, altul este cel dat prin lucrarea demonică; al treilea – cel dat de la Dumnezeu.” La ce fel de clarviziune am raporta clarviziunea unui senzitiv? Numai la primele două, căci al treilea este un har al Domnului ce se dă doar celor aleși după mulți ani de viață ascetică întru Hristos, „iar celui trufaș el nu i se dă deloc”.

Să cercetăm mai atent primele două feluri de clarviziune.

„Primul fel, după părerea starețului Siluan, pentru omul smerit și cu gânduri curate poate fi folositor și îndreptat spre bine, deoarece ajută la cinstirea fără știrbire a poruncilor lui Hristos față de aproapele său. Celui trufaș și plin de patimă el îi va dăuna, căci îi înmulțește prilejurile pentru patimi și îi deschide mai multe posibilități pentru satisfacerea lor”.

Al doilea fel este extrem de păgubitor pentru cei care îl acceptă, fiindcă mai devreme sau mai târziu va duce la dezechilibrarea tuturor forțelor sufletești și duhovnicești ale omului, denaturându-i chiar și înfățișarea… în cazul acestui fel de clarviziune, chiar dacă îți apare uneori capacitatea de a „citi” gândurile cuiva, totuși omul adânc dinlăuntru îți rămâne inaccesibil. Această capacitate se manifestă uneori cu o autenticitate întrucâtva mai mare față de niște evenimente de natură exterioară. Celor care nu i se opun ea le dă prilejuri de a se complace în îngâmfare… și datorită naturii îndeobște destructive, demoralizatoare a acțiunilor demonice, pricinuiește suferințe celor care o posedă, lucru care devine evident abia după un timp îndelungat.

La mulți oameni calitățile de senzitiv apar ca urmare a practicării yoga sau altor religii orientale. Un exemplu elocvent în acest sens este activitatea cunoscutului senzitiv cehoslovac Frantișek Fierd. La una din ședințele societății „Popov” din Moscova, în timpul căreia Frantișek stabilea diagnostice bolnavilor la distanță, reproducându-le viața și istoricul bolii, la întrebarea academicianului A. J. Spirkin, cum a realizat asemenea performanțe, senzitivul a răspuns: „Este rezultatul unui intens antrenament yoghin, în procesul căruia omul învață să se destindă, deconectându-și rațiunea și intelectul. Cu alte cuvinte, fluxul de informație trece la nivelul subconștientului”.

Aici sursa „talentului” este absolut clară. Subțiind corpul cu ajutorul unei diete speciale, făcând anumite exerciții din hatha-yoga, pătrunzând doctrina filozofică a acesteia, meditând adesea, repetând mantrele, omul se expune acțiunii directe a unor forțe cosmice, se racordează la „ierarhia” lor, dobândind inițierea și „aptitudinile” respective. în yoga este pusă la punct o metodică riguroasă: dacă faci asta și asta vei dobândi aptitudini paranormale. și într-adevăr le dobândești. De unde însă și cu ce preț? în această privință învățătorii orientali preferă să nu vorbească mult, și de regulă, invocă o energie cosmică impersonală și potențialul lăuntric al omului. (Eu pot face totul de unul singur, cu propriile forțe, altfel spus – eu sunt însuși Dumnezeu). Este tocmai gândul pentru care Lucifer, cel ce se încrezuse în sine, a căzut din cer și a devenit satana (cf. Isaia, 14, 12).

Un alt mijloc de a dobândi facultăți paranormale este inițierea cu ajutorul direct al unui învățător, inclus deja în ierarhia demonică. Asemenea unei molime, ce se transmite omului sănătos în urma contactului cu cel bolnav, se produce și posedarea, dacă omul a crezut și s-a deschis unui yoghin, vrăjitor sau senzitiv. în funcție de puterea ultimului și de împătimirea primului cresc și se dezvoltă și aceste „aptitudini”. Mai cu seamă că inițierea se poate face și în afara voinței subiectului, fiind suficiente doar atenția sporită și încrederea lui.

Ca exemplu putem da meditația transcendentală (M.T.), care căpătase o foarte largă răspândire în SUA pe la mijlocul deceniului opt al secolului nostru. Datorită exercițiilor de M.T., omul, potrivit reclamei fondatorilor ei, este înzestrat cu uriașe forțe vitale, cu o veselie permanentă, cu tihnă și sănătate. Cei ce doresc să se înscrie la acest curs trebuie să îi aducă gurului (învățătorului), într-o odaie specială pentru inițiere, un coșuleț cu fructe și flori. Acest dar se așează în fața portretului altui guru, defunct, de la care primise inițierea învățătorul. Tot aici arde o lumânare și se aprind substanțe aromate. Ceremonia în fața portretului durează o jumătate de oră, cuprinzând intonarea unei cântări în sanscrită (al cărei sens nu este cunoscut celui care se inițiază) și intonarea numelui învățătorilor de yoga anteriori. în finalul ceremoniei inițiatului i se transmite mantra (un cuvânt secret în sanscrită), pe care el trebuie să-l repete încontinuu în timpul meditației. Inițiatului niciodată nu i se dezvăluie interpretarea acestei ceremonii, semnificația ei fiind accesibilă numai învățătorilor. Între altele, această ceremonie nu este altceva decât o închinare zeilor „puja”, incluzând și divinizarea învățătorului-guru Maharishi. în așa fel, omul ateu al zilelor noastre, fără a bănui ceva, se trezește inițiat în practicarea unui ritual religios și, pe neobservate, el este silit să facă lucruri față de care străbunii lor creștini ar fi preferat, probabil, să fie supuși torturilor sau unei morți chinuitoare: el aduce jertfe zeilor păgâni. Pe plan spiritual poate că tocmai acest păcat ne dă, mai mult decât metoda psihică, explicația succesului nemaipomenit al M.T. Repetarea continuă a mantrei plasează întreaga ființă a omului pe o anume undă (vibrație), legându-l, parcă, de generatorul acestei vibrații. Foarte curând însă contactul cu forța demonică se face resimțit. Demonii, în virtutea căderii lor, nu sunt apți pentru creație. Ei acționează destructiv și asupra celor care li s-au consacrat. în cartea ascetului american Serafim Rose sunt evocate exemple când și învățătorii, și ucenicii, care se dedau ocultismului, ajung să manifeste tulburări mintale și emoționale, să se sinucidă, să ucidă sau să fie posedați de demoni.

Mulți vraci proaspăt apăruți propun pacienților să-i trateze cu ajutorul câmpului bilogic, asigurându- i că le dau propria lor energie. Potrivit datelor reflexoterapiei orientale, fiecare om posedă o anumită rezervă de energie vitală care, aidoma sângelui care pulsează necontenit în vene, circulă pe anumite canale energetice, unite și ele unul cu altul. Dacă într-un anumit loc se formează un blocaj energetic sau o insuficiență energetică, atunci un organ așezat pe canalul respectiv se îmbolnăvește. Acupunctura, masajul unor puncte au drept scop restabilirea cursului normal al acestei energii și redistribuirea ei corectă. Dar, în realitate, potrivit datelor cercetătorului A.I. Spirkin, „senzitivul pare a contribui la pomparea energiei de la organele sănătoase la cel bolnav. și, dacă e nevoie, el poate să dea o parte din propria energie bolnavului”. Această energie însă nu e depersonalizată, ea poartă toată informația posesorului ei. Cercetările au demonstrat că aceasta se referă și la apa „descântată” de babe, și la obiectele „încărcate” cu energie de către senzitiv sau cele manipulate de vrăjitor. Iată concluziile aceluiași cercetător: „Un bolnav, de pildă, un schizofrenic, nu are nici un drept să vindece pe cineva, căci informația lui bolnavă se poate transmite omului sănătos”. în felul acesta, o părticică din „Eu”-ul senzitivului intră în cel care percepe, cu toate consecințele inerente. Bunăoară, dacă senzitivul este un om vicios, viciile lui se transmit într-o măsură sau alta bolnavului, așa cum trece asupra lui și informația despre bolile de care suferă senzitivul. Are loc, de asemenea, și procesul invers. Toate bolile pe care le tratează senzitivul i se transmit, în stare atenuată, și lui, și dacă este receptiv la ele se îmbolnăvește și el însuși. în cele din urmă, oamenii care tratează cu propria energie se îmbolnăvesc, de obicei, foarte grav, și mulți cunoscuți ai autorului articolului, au fost atacați chiar din tinerețe de o paralizie incurabilă. Iar omul pe care l-au tratat, dacă nu au fost înlăturate cauzele bolii, se îmbolnăvește, de regulă, din nou.

Alt canal de recepționare a energiei este când senzitivul, potrivit afirmațiilor sale, „o primește din cosmos”. Cosmosul este o noțiune abstractă, așa încât, dacă dorești, e foarte ușor să ascunzi în infinitul lui adevăratele surse ale „forțelor făcătoare de minuni”. Să încercăm totuși să ne dumirim. Din numeroasele discuții avute cu senzitivi, am înțeles că, atunci când lucrează, asupra lor coboară o coloană de energie dirijată, și ei o folosesc. De unde vine, ei nu știu, sau, posibil, nu vor să spună11. Dacă energia este canalizată, înseamnă că există și cel care o canalizează. Cine este acela? După cum este scris în Evanghelia de la Matei, după roadă se cunoaște pomul (Matei 12, 33) și, așa cum mărturisește Apostolul Iacov, izvorul sărat nu poate da apă dulce… iar dacă aveți râvnire amară și zavistie (aș mai adăuga și trufie – n.a.) în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului. înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică (Iac. 3, 11- 14-15).

Cu acestea se potrivesc bine cuvintele Sfântului Ignatie Brianceaninov, care scrie că „Sfinții Părinți condamnă cu asprime dorința de a săvârși minuni; o asemenea tendință dă în vileag că în sufletul omului sălășluiește amăgirea de sine, care provine din îngâmfare și înfumurare… Cei care doresc să săvârșească minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neînțelese de ei, deși poate li se pare că sunt călăuziți de mare râvnă în lucrarea Domnului. în aceeași stare de autoamăgire și înfierbântare se află și cei care vor să vadă aceste semne”. Deci, dacă omul care a dobândit capacități de senzitiv este îngâmfat, trufaș, plin de iubire de sine, de zavistie, este înclinat spre desfrâu, e lacom după avuții, cu alte cuvinte este un om pătimaș, e clar: aceste capacități poartă un caracter demonic. Puterea cu care acționează el este de la diavol, având o influență distrugătoare atât asupra lui, cât și asupra primitorului.

De pildă, potrivit datelor cercetătoarei științifice kievene T.P. Reșetnikova, care a cercetat rezultatele acțiunii unor senzitivi asupra unor eprubete cu sânge omenesc, conținutul de magneziu din sânge sub influența operatorului, fie că creștea, fie că scădea de aproape două ori. Reșetnikova luase drept reper o lucrare a francezului Louis Kerverand, care a demonstrat existența procesului fizic denumit transmutație (transformarea elementelor). Sub influența senzitivilor, în organismul percipientului se produce, ca urmare a transmutației elementelor, un dezechilibru chimic, în special în sânge, ceea ce, după părerea specialiștilor, poate provoca îmbolnăvirea de cancer și, posibil, de SIDA.

În afară de aceasta, oamenii, odată tratați de senzitivi și ușor refăcuți pentru o vreme, caută iar și iar posibilitatea de a se mai „alimenta” puțin, de a căpăta o nouă rezervă similară de energie, devin adesea telepatomani (adică așteaptă cu nerăbdare apariția senzitivilor la televiziune și nu mai pot trăi fără aceasta, își pierd cu desăvârșire voința), căci este distrusă bariera psihologică lăuntrică care îi apără de influența din exterior; ei se lasă ușor pradă oricărei influențe, și chiar celei demonice, când aceasta parvine prin oameni cu o puternică rea-voință. Sufletul lor se deschide pentru imixtiuni de acest gen, ei încep a căuta alți senzitivi, informația respectivă nu se lasă întârziată, și omul începe a se dezvolta pe o cale strict determinată. Evident, nu pe calea lui Hristos. în afară de aceasta, senzitivii demonizați aplică – pentru a obține cât mai mulți bani și faimă – metode de-a dreptul barbare de redistribuire a energiei în organism, după care organul bolnav capătă un aflux de energie de la cel sănătos și se reface, pe când celălalt se îmbolnăvește. De pildă, omul se tratează de ulcer, iar curând după aceea moare de infarct. în timpul ședinței, senzitivii practică, de asemenea, stoarcerea energiei din pacient; stabilizând o relație energetică de lungă durată, ei continuă să „pompeze”, pe acest canal, energie.

Se vehiculează mult ideea de noblețe a senzitivilor care, chipurile, ar lua bolile altora asupra lor, dându-și sănătatea în numele însănătoșirii altora. Departe însă de așa ceva. O pornire nobilă poți întâlni la senzitivii începători, neîncercați, care curând fie că ei înșiși se îmbolnăvesc și încetează să mai trateze, fie că apelează la mijlocul verificat de dobândire a energiei (de la forțele demonice). în procesul ședințelor de tratament, însă, senzitivul își îndreaptă cea mai mare parte a eforturilor spre a-și crea o protecție împotriva bolii. Iar devreme ce ei nu pot neutraliza cauzele ontologice ale bolii (lucru care este doar în puterea Domnului), senzitivii transferă boala ori asupra altui organ ori chiar asupra altui om. Firește că e dificil să zici că e un act nobil.

Așadar, în unele cazuri senzitivul donează energie, în altele fură. E o contradicție? Nicidecum. Să admitem că se extrage 70% din energie, dar se întoarce numai 10%. Așa procedează Djuna, Kașpirovski, Ruțko și mulți alții.

Iată ce mărturisește despre Djuna A.I.Spirkin, membru corespondent al Academiei de științe a Rusiei: „Ce mă nedumerește, din punctul de vedere al unui om de știință? – Măcar și faptul că ea primește seara, în 3-4 ore, până la 120 de bolnavi. Când locuia la Moscova, la hotel, dacă o vizitam dimineața, o surprindeam moleșită (din păcate, mai și fumează), palidă. Mergem la apartamentul unde ea primește pe cei ce așteaptă cu înfrigurare… După al 10-lea pacient, al 20-lea, după al 70-lea ea devine vioaie, chiar zburdalnică, cochetează, adică se află deja în ascensiune emoțională. Seara, la restaurant, dansează mult, e surescitată, plină de energie și se întoarce la hotel noaptea târziu”. O completare potrivită a acestei istorisiri este un articol publicat în revista „Ogni Bolgarii” în 1987. Autorul, un ziarist care o cunoscuse pe Djuna, scrie că nu știe nici un om la care, după tratamentele făcute de ea, boala să nu revină. Nu este oare un vampirism energetic evident? Beția, fumatul, petrecerile nocturne istovesc organismul, lucru pe care îl dă în vileag chipul ofilit și apatia Djunei. însă, în timp ce își primește pacienții, de la care e foarte ușor să stoarcă energie, vigoarea și prospețimea îi revin. Mecanismul e clar. Firește că și bolile se reîntorc curând la cei „tratați”. și e bine dacă acest stress nu se termină pentru bolnav cu un final letal, după cum s-a întâmplat, nu o dată, de pildă, în timpul teletratamentelor lui Kașpirovski.

11. Unii senzitivi, sau bioenergoterapeuți au, totuși, curajul și bunăcuviința să dezvăluie sursa din care provine „bioenergia” lor. De exemplu, profesoara Nina G. din Republica Moldova a povestit cum a fost contactată de către „extratereștri” și dusă într-un laborator, unde mai erau câteva persoane ce stăteau la rând pentru a li se transmite energie. întrebată dacă dorește să lucreze pentru ei, Nina a răspuns că vrea să lucreze pentru Hristos. (înainte de această întâmplare, Nina era creștină numai cu numele: nu se ducea la biserică, și nu se împărtășea cu Sfintele Taine). Fără să i se dea vreo importanță acestui răspuns, i-au introdus energia prin creștetul capului, interzicându-i a vorbi cuiva despre cele întâmplate. Apoi, Nina s-a trezit la ea acasă, simțind în spate o presiune permanentă care o silea să caute pacienți pentru a se elibera de energia apăsătoare. între timp, a simțit că este urmărită de un demon („spirit-director”), ce apărea mai ales noaptea. înfricoșată, ea s-a dus la un preot, care a îndrumat-o să meargă la biserică, să se roage și să nu mai practice astfel de tratamente. Din mila lui Dumnezeu și ca pildă pentru alții, Nina a scăpat de „musafirul” nedorit și de energia malefică (n. red.).

Total
21
Shares
Previous Post

Departe de minciună

Next Post

Femeia care-şi spovedea bărbatul!

Related Posts