Cuviosul Paisie Aghioritul – Viața și minunile

[av_three_fifth first min_height=” vertical_alignment=” space=” custom_margin=” margin=’0px’ padding=’0px’ border=” border_color=” radius=’0px’ background_color=” src=” background_position=’top left’ background_repeat=’no-repeat’ animation=” mobile_breaking=” mobile_display=”] [av_icon_box position=’left’ icon_style=” boxed=” icon=’ue81e’ font=’entypo-fontello’ title=’Cuviosul Paisie Aghioritul’ link=” linktarget=” linkelement=” font_color=” custom_title=” custom_content=” color=” custom_bg=” custom_font=” custom_border=” av-medium-font-size-title=” av-small-font-size-title=” av-mini-font-size-title=” av-medium-font-size=” av-small-font-size=” av-mini-font-size=” admin_preview_bg=”]

Părintele Paisie Aghioritul, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut la 25 iulie 1924, la Farasa, la câteva sute de kilometri de Cezareea.

În jurul anului 1950 încep căutările pentru intrarea în monahism. Ajunge la Sfântul Munte Athos, dar, la rugămintea tatălui său, revine în lume.

În a doua sa călătorie la Muntele Athos, va lua hotărârea de a rămâne definitiv aici. În anul 1953 ajunge la Sfânta Mănăstire Esfigmenu. După un an este făcut rasofor, primind numele de Averchie. După trei ani pleacă la Mănăstirea Filotheu. Aici a primit schima mică și numele de Paisie.

În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Nașterii Maicii Domnului, la Stomio – Konita, unde a rămas până în 1962. În anul 1962, a plecat în peninsula Sinai și a locuit la Chilia Sfinților Galaction și Epistimi. În 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinților Arhangheli. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de sfântul stareț Tihon, care viețuia la chilia Cinstita Cruce a Mănăstirii Stavronikita, unde a primit schima mare, la 11 ianuarie 1966.

După o lungă ședere în spitalul Papanicolau, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, a plecat spre Katunakia (1967). Aici s-a așezat la chilia unde viețuise un român, Ipatie. În anul 1968 ajunge la Mănăstirea Stavronikita. Aici va face o schimbare în ceea ce privește modul de viețuire al obștei – va face trecerea acesteia de la viața idioritmică la cea chinovială.

În martie 1969, după moartea duhovnicului său, merge la chilia Sfânta Cruce. Aici viețuiește până în anul 1979.

Începând cu anul 1988, starea de sănătate a părintelui Paisie s-a agravat. Părăsește pentru ultima oară Muntele Athos, pe 10 noiembrie 1993. În data de 4 februarie 1994 a fost operat la spitalul Theaghnio din Tesalonic și apoi a fost dus la Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul“ de la Suroti pentru a fi îngrijit.

[/av_icon_box] [/av_three_fifth][av_two_fifth min_height=” vertical_alignment=” space=” custom_margin=” margin=’0px’ padding=’0px’ border=” border_color=” radius=’0px’ background_color=” src=” background_position=’top left’ background_repeat=’no-repeat’ animation=” mobile_breaking=” mobile_display=”] [av_video src=’https://www.youtube.com/watch?v=WpWemaobFog’ format=’16-9′ width=’16’ height=’9′] [av_codeblock wrapper_element=” wrapper_element_attributes=”]
[/av_codeblock] [/av_two_fifth]