Amos 4

13 versete·citire ~2 min

  1. Auziţi cuvântul acesta, voi, juninci din ţinutul Vasanului ce vă aflaţi în muntele Samariei, voi, cele ce-l asupriţi pe sărac şi-l călcaţi în picioare pe cel lipsit, voi, cele ce ziceţi stăpânilor voştri: – Daţi-ne să bem!
  2. Domnul Se jură pe lucrurile Lui sfinte că, iată, peste voi veni-vor zile când vă vor lua cu arme şi când nimicitori învăpăiaţi îi vor zvârli pe cei ce sunt cu voi în clocotul cazanelor încinse.
  3. Şi veţi fi scoase goale una cu alta faţă’n faţă şi astfel fi-veţi aruncate pe muntele Hermonului , zice Domnul.
  4. Venit-aţi la Betel şi aţi păcătuit şi-aţi înmulţit păcatul în Ghilgal şi dimineaţa v’aţi adus prinoasele şi, la trei zile, zeciuielile .
  5. Şi legea au citit-o afară şi au chemat la mărturisiri de obşte: – O, spuneţi cu glas tare că pe acestea le-au iubit fiii lui Israel!, zice Domnul.
  6. Şi vă voi da strepezire dinţilor în toate cetăţile voastre şi lipsă de pâine în toate locurile voastre, dar voi nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.
  7. Şi ploaia v’am oprit-o cu trei luni ’nainte de-a începe secerişul: şi ploaie va veni peste-o cetate şi nu va fi să plouă peste alta; o parte va fi udă, iar partea fără ploaie s’a uscat.
  8. Două sau trei cetăţi s’or aduna la o cetate să bea apă şi apa nu le va ajunge, dar voi nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.
  9. Cu vipie şi cu mălură v’am lovit, iar voi v’aţi înmulţit grădinile şi viile, smochinii şi măslinii şi le-a mâncat omida, dar voi nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.
  10. Trimis-am moarte peste voi cum o făcusem în Egipt, iar pe feciorii voştri cu sabia i-am omorât la cot cu caii voştri de popreală ; şi’ntru mânia Mea foc am adus în taberele voastre, dar nici aşa nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.
  11. V’am prăpădit aşa cum Dumnezeu a prăpădit Sodoma şi Gomora; eraţi ca un tăciune scos din foc, dar nici aşa nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.
  12. De-aceea, Israele, Eu astfel îţi voi face; dar fiindcă astfel îţi voi face, găteşte-te, o, Israele, să-L chemi pe Dumnezeul tău.
  13. De-aceea, iată, Eu sunt Cel ce’ntăreşte tunetul şi vântului îi dă alcătuire şi Cel ce oamenilor li-L vesteşte pe Unsul Său , şi zorile le face, şi’ntunericul, Cel ce Se’nalţă pe deasupra a tot ce e’nălţime pe pământ: numele Lui e Domnul, Atoateţiitorul Dumnezeu!