Baruh 3

38 versete·citire ~3 min

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, un suflet strâmtorat şi un duh necăjit strigă spre Tine.
Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că împotriva Ta am păcătuit;
căci Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără’ncetare. †
Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, ascultă acum rugăciunile morţilor lui Israel şi pe ale fiilor care au păcătuit împotriva Ta , ale celor ce n’au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, fapt pentru care nenorocirile s’au lipit de noi. †
Nu-Ţi aminti de greşalele părinţilor noştri, ci adu-Ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău.
Că Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi pe Tine Te vom lăuda, Doamne.
Că de aceea ai pus frica Ta în inimile noastre, pentru ca noi să-Ţi chemăm numele. Te lăudăm în înstrăinarea noastră, fiindcă ne-am alungat din inimi toată greşala părinţilor noştri care au păcătuit împotriva Ta.
Iată-ne astăzi în ţara înstrăinării noastre. în care Tu ne-ai risipit spre ocară şi blestem şi spre plata datoriei, după toate greşalele părinţilor noştri care s’au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul lor. †
Ascultă, Israele, poruncile vieţii tale, pleacă-ţi urechea ca să cunoşti înţelepciunea!
Cum se face, Israele, că eşti în ţara vrăjmaşilor, că ai îmbătrânit pe pământ străin,
că te pângăreşti cu cei morţi , socotit cu cei ce se pogoară în mormânt?
Ai părăsit izvorul înţelepciunii! †
De-ai fi umblat în calea lui Dumnezeu, pe veci în pace ai fi locuit. †
Învaţă unde e Înţelepciunea, unde e tăria, unde e priceperea, aceea de a şti totodată unde e lungimea zilelor şi viaţa, unde e lumina ochilor şi pacea .
Cine a aflat locul ei, [al înţelepciunii]? cine a intrat în vistieriile ei?
Unde sunt ei, mai-marii neamurilor, cei ce stăpâneau fiarele pământului, †
cei ce se jucau cu păsările cerului, cei ce adunau argint şi aur – în care oamenii îşi pun încrederea – şi-a căror avere nu avea margini,
cei ce cu-atâta grijă lucrau argintul să-şi facă ei lucrări de nepătruns? †
S’au stins, s’au pogorât în groapă şi alţii s’au sculat în locul lor;
cei tineri au văzut lumina şi pe pământ au locuit, dar calea ştiinţei nu au cunoscut-o †
şi nu i-au înţeles cărările şi nici că s’au ţinut de ea; iar fiii lor n’au mai ajuns-o, departe s’au ţinut de ea.
Nimic de ea nu s’a ştiut în Canaan, şi nici că-a fost văzută în Teman ;
fiii Agarei , cei cătători de iscusinţă pământeană, neguţătorii din Meran şi Madian – povestitori de pilde şi cătători de ştiinţă –, nici unul nu a dat de calea’Nţelepciunii, şi nici în amintire de ale ei cărări. †
O, Israele, cât de mare e casa Lui Dumnezeu şi cât de’ntins e locul stăpânirii Lui,
mare şi nemărginit, înalt şi nemăsurat!
Acolo se născură vestiţii uriaşi cei cu statura’naltă şi aprigi la război . †
Şi, totuşi, nu ei fost-au aleşi de Dumnezeu, iar calea spre ştiinţă nu lor le-a arătat-o; †
lipsiţi de’nţelepciune, de-aceea au pierit; prin nebunia lor pieriră .
Cin’s’a suit în cer şi-a luat-o de acolo făcând-o, tot acolo, din nori să se pogoare? †
Şi cine-a trecut marea ca s’o afle, s’o cumpere cu aur curat şi s’o aducă?
Nu-i nimeni, nu, care să-i ştie calea, şi nici cărarea să i-o prindă’n gând; †
o ştie însă Cel ce ştie totul, El a pătruns-o cu-agerimea Lui, Cel ce-a făcut pământul pentru veci şi l-a umplut cu patrupede, †
Cel ce lumina o trimite, şi ea pleacă, Cel ce o cheamă înapoi şi ea I se supune tremurând. †
Când stelele se veselesc lucind, †
El le-a chemat, ele-au răspuns: „Aici!” , şi întru bucurie strălucesc să-L bucure pe Cel ce le-a făcut. †
Căci El e Dumnezeul nostru şi nimeni altu-I poate sta alături; †
El a scrutat ştiinţa’n calea ei şi-a dat-o El lui Iacob, robul Său, şi celui drag al Său, lui Israel . †
Apoi El pe pământ S’a arătat, cu oamenii’mpreună-a locuit . †