Bel şi Balaurul 1
- Şi regele Astiag s’a adăugat la părinţii săi, iar regatul său a fost preluat de către Cirus al Persiei.
- Iar Daniel a vieţuit împreună cu regele şi i-a întrecut în cinste pe toţi prietenii săi.
- Babilonienii aveau un idol pe care-l chema Bel ; pentru el se cheltuiau zilnic douăsprezece măsuri de făinuţă de grâu, patruzeci de oi şi şase vedre de vin.
- Regele avea evlavie la el şi venea în fiecare zi să i se închine. Daniel însă I se închina Dumnezeului său.
- Regele i-a zis: „Tu de ce nu i te închini lui Bel?”; la care acesta i-a răspuns: „Pentru că eu nu pot să mă închin la idoli făcuţi de mână, ci la Dumnezeu-Cel-Viu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi are stăpânire peste fiecare trup”.
- Iar regele i-a zis: „Cum de ţi se pare ţie că Bel nu e un dumnezeu viu? Nu vezi cât de mult mănâncă şi bea în fiecare zi?”
- Atunci Daniel a zâmbit şi a zis: „O, rege, nu te amăgi; că acesta e făcut pe dinlăuntru din lut şi pe dinafară din aramă, şi niciodată nu mănâncă şi nu bea nimic”.
- Iar regele s’a mâniat, i-a chemat pe preoţii lui şi le-a zis: „Dacă nu-mi veţi spune cine este cel ce înghite aceste cheltuieli, veţi muri; †
- dar dacă-mi veţi arăta că Bel este cel ce le înghite, atunci va muri Daniel, de vreme ce l-a blasfemiat pe Bel!” Iar Daniel a zis către rege: „Fie după cuvântul tău!” Acuma, preoţii lui Bel erau şaptezeci, în afară de femei şi de copii.
- Şi a venit regele împreună cu Daniel în capiştea lui Bel.
- Iar preoţii lui Bel au zis: „Iată, noi ieşim afară, iar tu, o, rege, pune bucatele şi vinul, închide uşa şi pecetluieşte-o cu inelul tău; iar mâine-dimineaţă, când vei veni, dacă nu vei găsi că Bel a mâncat totul, noi să fim daţi morţii; dar dacă va fi altfel, atunci, Daniel, ca unul care a spus minciuni împotriva noastră”.
- Lor însă puţin le păsa, deoarece făcuseră sub masă o intrare tainică prin care întotdeauna veneau şi mâncau ce era acolo.
- Şi a fost că după ce au ieşit şi după ce regele a pus bucatele înaintea lui Bel,
- Daniel le-a poruncit slugilor sale să aducă cenuşă; şi au presărat-o în toată capiştea, de faţă fiind doar regele. Apoi au ieşit, au închis uşa, au pecetluit-o cu inelul regelui şi s’au dus.
- Iar preoţii, aşa cum făceau de obicei, au venit noaptea împreună cu femeile şi cu copiii lor şi au mâncat tot şi au băut.
- Iar dimineaţa a venit regele, şi Daniel împreună cu el.
- Şi a zis regele: „Întregi sunt peceţile, Daniele?” Iar el a zis: „Da, măria ta, sunt întregi”.
- Şi, de îndată ce uşa a fost deschisă, regele s’a uitat pe masă şi a strigat cu glas înalt: „Mare eşti, Bel, şi nici o înşelăciune nu e la tine!”
- Dar Daniel a zâmbit, l-a ţinut pe rege să nu intre înlăuntru şi a zis: „Uită-te acum pe jos şi bagă de seamă ale cui sunt urmele acestea!”
- Iar regele a zis: „Văd că sunt urme de bărbaţi, de femei şi de copii…”.
- Atunci regele a fost cuprins de mânie şi i-a adus pe preoţi şi pe femeile şi pe copiii lor, iar aceia i-au arătat uşile cele ascunse prin care intrau şi mâncau ceea ce era pe masă.
- Regele i-a ucis, iar pe Bel l-a dat în puterea lui Daniel, care l-a sfărâmat, pe el şi capiştea lui.
- Era pe acolo şi un balaur mare, la care Babilonienii se închinau.
- Iar regele a zis către Daniel: „Nu vei putea spune că acesta nu e un dumnezeu viu; aşadar, închină-te la el!”
- Iar Daniel a zis: „Eu mă voi închina Domnului, Dumnezeului meu, căci El este Dumnezeu-Cel-Viu. Iar tu, o, rege, dă-mi îngăduinţă şi eu voi ucide balaurul fără sabie sau toiag”.
- Iar regele a zis: „Eşti liber s’o faci”.
- Atunci Daniel a luat răşină şi seu şi păr, le-a fiert împreună, a făcut bulgări şi i-a aruncat în gura balaurului; iar balaurul, mâncând, a plesnit. Şi a zis: „Iată la ce vă închinaţi voi!”
- Şi a fost că dacă au auzit Babilonienii, tare s’au mâhnit şi s’au pornit împotriva regelui, zicând: „Regele s’a făcut iudeu; pe Bel l-a nimicit, pe balaur l-a ucis, iar pe preoţi i-a omorât…”.
- Şi au venit la rege şi i-au ziş: „Dă-ni-l nouă pe Daniel!; dacă nu, te vom nimici, pe tine şi casa ta!”
- Şi dacă regele a văzut că erau tare porniţi împotriva lui, şi neavând încotro, l-a dat pe Daniel în puterea lor.
- Iar ei l-au aruncat în groapa cu lei, în care el a stat şase zile.
- În groapă erau şapte lei, cărora li se dădeau zilnic doi sclavi şi două oi; acum însă nu li s’au dat, cu gândul că-l vor mânca pe Daniel.
- Pe atunci trăia în Iudeea un profet, anume Avacum; acesta gătise fiertură, dumicase pâine într’o postavă şi mergea la câmp să le ducă secerătorilor.
- Iar un înger al Domnului a zis către Avacum: „Prânzul pe care-l ai, du-l în Babilon, la Daniel, care se află în groapa leilor”.
- Dar Avacum a zis: „Doamne, eu niciodată n’am văzut Babilonul, şi nici nu ştiu unde se află groapa”.
- Atunci îngerul Domnului l-a prins de creştet şi, ţinându-l de păr, în repeziciunea duhului său, l-a aşezat în Babilon, deasupra gropii. †
- Şi a strigat Avacum: „Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o Dumnezeu!”
- Iar Daniel a zis: „O, Dumnezeule, Ţi-ai adus aminte de mine şi nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută şi Te iubesc!”
- Şi s’a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului l-a dus de îndată pe Avacum acolo de unde-l luase.
- În cea de a şaptea zi, regele s’a dus să-l plângă pe Daniel; şi a ajuns la groapă şi s’a uitat înlăuntru … şi, iată, Daniel şedea!
- Atunci regele a strigat cu glas înalt, zicând: „Mare eşti Tu, Doamne, Dumnezeul lui Daniel, şi un altul nu este în afară de Tine!”
- Şi l-a scos afară, iar pe cei care-i voiseră pieirea i-a aruncat în groapă; şi, chiar în faţa lui, mâncaţi au fost de îndată.