Daniel 12
- În vremea aceea se va ridica Mihail, marele voievod, cel ce stă [de veghe] asupra fiilor poporului tău; şi va fi vreme de necaz, necaz cum n’a mai fost din vremea când s’a făcut neam pe pământ şi până’n vremea de acum; în vremea aceea se va mântui poporul tău, şi anume oricine va fi găsit scris în carte . †
- Şi mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi : unii la viaţă veşnică, iar alţii la ocară şi ruşine veşnică. †
- Şi cei ce au cunoaşterea vor străluci ca lumina cerului ; iar din cei drepţi , mulţime, vor fi ca stelele în vecii vecilor. †
- Iar tu, Daniele, închide cuvintele şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului, până ce mulţi vor fi învăţaţi şi cunoaşterea va spori». †
- Şi eu, Daniel, am văzut; şi, iată, alţi doi stăteau; unul, dincoace de malul râului şi altul, dincolo de malul râului. †
- Şi unul i-a zis bărbatului înveşmântat în in, cel ce era deasupra apei râului: «Pe când va fi sfârşitul minunilor despre care ai grăit?» †
- Şi l-am auzit pe bărbatul înveşmântat în in, cel ce era deasupra apei râului; şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga la cer şi s’a jurat pe Cel ce în veac este viu: «În vreme şi vremi şi o jumătate de vreme ; când rămăşiţele poporului celui sfânt se vor aduna din risipire , atunci pe toate le vor cunoaşte. » †
- Iar eu am auzit, dar n’am înţeles. Şi am zis: Doamne, care va fi sfârşitul acestor lucruri?
- Iar el a zis: «Vino, Daniele, căci închise şi pecetluite sunt cuvintele până la vremea sfârşitului. †
- Mulţi vor fi aleşi şi înălbiţi şi încercaţi prin foc şi sfinţiţi; dar nelegiuiţii vor face nelegiuiri, şi nimeni dintre nelegiuiţi nu va avea cunoaşterea, dar cei înţelepţi vor avea cunoaşterea . †
- Şi de la vremea când va înceta jertfa cea necontenită, când se va aşeza urâciunea pustirii: o mie două sute şi nouăzeci de zile. †
- Fericit este cel ce aşteaptă şi ajunge la o mie trei sute şi treizeci şi cinci de zile . †
- Tu însă du-te şi te odihneşte , că încă mai sunt zile şi ceasuri până la plinirea sfârşitului; şi te vei odihni şi te vei scula în ceea ce-i al tău la sfârşitul zilelor»”.