Iosua 8
- Şi a zis Domnul către Iosua: „Să nu-ţi fie teamă, şi nici să te’nspăimânţi! Ia-i cu tine pe toţi războinicii şi scoală-te şi suie-te la Ai; iată că ţi l-am dat în mână pe regele Aiului, cu toată ţara. †
- Şi vei face cu Aiul ceea ce ai făcut cu Ierihonul şi cu regele lui; veţi ţine însă pentru voi şi veţi împărţi prada de vite; şi puneţi-vă oameni de pândă înapoia cetăţii”. †
- Şi s’a sculat Iosua şi’ntregul popor bun de război ca să meargă la Ai. Iar Iosua a ales treizeci de mii de bărbaţi puternici şi i-a trimis noaptea.
- Şi le-a poruncit, zicând: „Staţi la pândă înapoia cetăţii; să nu vă duceţi prea departe de cetate şi cu toţii să fiţi gata. †
- Iar eu şi toţi cei ce sunt cu mine ne vom apropia de cetate; şi va fi că după ce locuitorii Aiului vor ieşi împotriva noastră, aşa cum au făcut-o înainte, noi vom fugi din faţa lor. †
- Şi când se vor lua după noi, noi îi vom trage departe de cetate, iar ei vor zice: Ăştia fug de dinaintea noastră aşa cum au făcut-o şi altădată… †
- Noi vom fugi de ei, iar voi vă veţi ridica din pândă şi veţi intra în cetate.
- Veţi face după cum v’am spus: iată, v’am dat poruncă!”
- Şi Iosua i-a trimis, iar ei s’au dus să se aşeze la pândă: şi s’au aşezat între Betel şi Ai, la apus de Ai.
- Iar Iosua s’a sculat a doua zi devreme şi a cercetat poporul trecându-i pe dinainte. Şi s’a ridicat, el şi bătrânii, în fruntea poporului, împotriva Aiului. †
- Şi toţi războinicii s’au ridicat cu el şi au înaintat şi au venit dinspre răsărit împotriva cetăţii;
- iar cei ce pândeau cetatea se aflau spre apus.
- Iar el a aşezat poporul tot într’o singură tabără, care se întindea în partea de miazănoapte a cetăţii, aşa încât coada taberei ajungea până spre partea de apus a cetăţii. Iar Iosua a fost, în noaptea aceea, în mijlocul văii.
- Şi a fost că atunci când regele Aiului a văzut, el s’a grăbit şi a ieşit, el şi bărbaţii cetăţii, împotriva lor la război, şi tot poporul era cu el; dar nu ştia că împotriva lui sunt oameni la pândă, ascunşi în spatele cetăţii. †
- Iar Iosua şi’ntregul Israel s’au tras îndărăt, ca şi cum le-ar fi fost frică, şi fugeau pe calea ce ducea spre pustiu.
- Iar ei au alergat după fiii lui Israel şi i-au gonit de dinapoi, îndepărtându-se astfel de cetate;
- şi în Ai n’a rămas nici unul care să nu alerge după fiii lui Israel; şi, lăsând cetatea deschisă, îi fugăreau pe fiii lui Israel.
- Atunci Domnul a zis către Iosua: „Întinde-ţi mâna spre cetate, cu lancea pe care o ai în mână, că în mâinile tale am dat-o; iar oamenii de la pândă să se ridice degrab din locul unde sunt!” Şi şi-a întins Iosua mâna cu lancea asupra cetăţii.
- Şi când Iosua şi-a întins mâna, oamenii de la pândă s’au ridicat degrab din locul unde erau şi au intrat în cetate şi au luat-o; şi, grăbindu-se, au dat foc cetăţii.
- Iar când locuitorii Aiului au cătat înapoi, atunci au văzut fumul ridicându-se din cetate spre cer, dar nu mai aveau unde să fugă, încoace sau încolo… †
- Şi văzând Iosua şi’ntregul Israel că pândarii luaseră cetatea şi cum fumul cetăţii se ridica pân’la cer, s’au întors şi i-au lovit pe oamenii Aiului.
- Iar ceilalţi au ieşit din cetate ca să-i întâlnească; iar aceştia [Aiţii] se aflau în mijlocul taberei lui Israel, între unii de-o parte şi alţii de alta. Şi i-au ucis, până ce n’a mai rămas dintre ei nici unul scăpat cu viaţă sau cu fuga. †
- Iar pe regele Aiului l-au prins viu şi l-au adus la Iosua.
- Şi a fost că atunci când fiii lui Israel au încetat să-i ucidă pe toţi cei ce se aflau în Ai şi’n câmpuri şi pe povârnişul muntelui şi de peste tot unde-i fugăriseră şi unde-au căzut, până la unul, sub ascuţişul săbiei, atunci Iosua s’a întors la Ai şi l-a trecut prin ascuţişul săbiei.
- Cei ce-au căzut în ziua aceea, bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii: toţi locuitorii Aiului.
- Iar Iosua nu şi-a lăsat în jos mâna pe care o întinsese împreună cu lancea până ce nu i-a nimicit pe toţi locuitorii Aiului, †
- în afară de vitele şi de prăzile ce se aflau în cetate, pe care fiii lui Israel le-au împărţit între ei după porunca Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Iosua.
- Iar Iosua a ars cetatea şi a prefăcut-o în movilă pe veci nelocuită, aşa cum se vede şi astăzi.
- Iar pe regele Aiului l-a spânzurat de un copac cu două trunchiuri gemene; şi a stat el spânzurat de copac până seara; iar la apusul soarelui a dat Iosua poruncă şi l-au luat de pe copac şi l-au aruncat într’o groapă; şi au pus peste el o grămadă mare de pietre, aşa cum se vede şi astăzi. †
- Atunci Iosua I-a zidit Domnului, Dumnezeului lui Israel, un jertfelnic în muntele Ebal,
- aşa cum Moise, sluga Domnului, le poruncise fiilor lui Israel şi cum este scris în legea lui Moise: jertfelnic de pietre întregi, peste care n’a fost pus nimic de fier; şi acolo i-a adus Domnului ardere-de-tot şi jertfă de mântuire. †
- Iar Iosua a scris pe pietre Deuteronomul, legea lui Moise, în faţa fiilor lui Israel . †
- Şi tot Israelul, cu bătrânii lor, cu judecătorii şi grămăticii lor, cu toţi băştinaşii şi veneticii lor, mergeau pe aproape, de-o parte şi de alta în preajma chivotului, iar preoţii şi leviţii purtau chivotul legământului Domnului; jumătate din ei erau aproape de muntele Garizim şi jumătate erau aproape de muntele Ebal, aşa cum poruncise Moise, sluga Domnului, spre a-l binecuvânta mai întâi pe poporul lui Israel. †
- Apoi a citit Iosua toate cuvintele acestei legi, binecuvântările şi blestemele, aşa cum toate erau scrise în legea lui Moise. †
- Din toate câte-i poruncise Moise lui Iosua n’a fost nici un cuvânt pe care Iosua să nu-l fi citit în auzul întregii adunări a fiilor lui Israel, al bărbaţilor şi al femeilor şi al copiilor şi al străinilor care făceau drumul împreună cu Israel. †