Miheia 7
- Vai mie!, că m’am făcut ca unul ce adună paie la seceriş şi-aşa cum e ciorchinul la cules când nici un strugure n’a mai rămas, ca să mănânc şi eu din poamele care se coc întâi. Vai mie, suflete,
- că a pierit cel credincios de pe pământ şi nimeni nu mai este printre oameni să facă ce e drept!; toţi se judecă pân’la sânge, fiecare-i face necazuri vecinului său. †
- Mâinile şi le gătesc numai spre rău. Cel mare cere, judecătorul linguşeşte, că asta-i pofta sufletului său. †
- Şi bunurile lor le voi lua precum o molie ce roade şi care’n ziua cercetării aleargă după îndreptare. Vai, vai!, ziua răzbunării tale a sosit, acum vor fi plângerile lor.
- Nu vă încredeţi în prieteni, şi nici nădejdea să v’o puneţi în cei care îndrumă, iar celei ce se culcă lângă tine păzeşte-te să-i încredinţezi ceva. †
- Că fiul îşi necinsteşte tatăl, fiica se va ridica’mpotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; duşmanii omului, casnicii lui. †
- Dar eu voi căuta spre Domnul, în Dumnezeu, Mântuitorul meu, voi aştepta; Dumnezeul meu mă va auzi. †
- Nu te bucura’mpotrivă-mi, tu, duşmanca mea , că am căzut şi mă voi ridica, şi chiar de voi şedea în întuneric, Domnul mă va lumina. †
- De vreme ce-am păcătuit eu împotriva Domnului, mânia Lui o voi purta până când El îmi va’ndrepta pricìna şi El dreptatea mi-o va face şi mă va scoate la lumină şi voi vedea dreptatea Lui. †
- Şi va vedea duşmanca mea şi în ruşine se va îmbrăca aceea ce-mi zicea: „Unde e Domnul, Dumnezeul tău?”; ochii mei o vor vedea: acum va fi să fie ea călcată în picioare cum e noroiul pe un drum. †
- E ziua când se face cărămida : ziua aceea-i nimicirea ta şi ziua-aceea va surpa ceea ce tu ai legiuit. †
- Şi cetăţile tale fi-vor totuna între ele şi împărţite’ntre Asirieni, iar cetăţile tale tari vor fi’mpărţite de la Tir şi pân’la Râu şi de la mare pân’la mare şi de la munte pân’la munte. †
- Pământul fi-va pustiit, el, la un loc cu cei ce-l locuiesc, din pricina roadelor planurilor lor. †
- Paşte-Ţi poporul cu toiagul, oile moştenirii Tale, cele ce-şi au sălaşul în pădure, şi numai ele, în mijlocul Carmelului; vor paşte în ţinutul Vasanului şi’n ţinutul Galaadului ca’n zilele de altădată. †
- Şi’ntocmai ca în zilele acelea când ai ieşit tu din Egipt, voi lucruri minunate veţi vedea. †
- Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina şi cu toată puterea lor mâinile şi le vor pune peste gură, urechile li se vor face surde. †
- Ţărâna o vor linge ca şerpii pe pământ când se târăsc, s’or tulbura în găurile lor, s’or spăimânta de Domnul, Dumnezeul nostru, şi de Tine se vor teme. †
- Cine e Dumnezeu precum eşti Tu, ştergând fărădelegile şi înecând păcatele celor rămaşi din moştenirea Lui? Nu Şi-a păstrat mânia să fie mărturie , căci El Se bucură’ntru milă, †
- El iarăşi Se va’ntoarce şi ne va milui şi nedreptăţile noastre le va îneca şi toate păcatele noastre în fundurile mării le va lepăda. †
- El adevărul i-l va da lui Iacob, milă lui Avraam, aşa cum Te-ai jurat părinţilor noştri în zilele de-odinioară. †