Zaharia 5

11 versete·citire ~1 min

  1. Şi m’am întors; şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi, iată, o seceră zburând.
  2. Iar el mi-a zis: Ce vezi? Şi i-am zis: Văd o seceră zburând, lungă de douăzeci de coţi şi lată de zece coţi.
  3. Iar el mi-a zis: Această seceră este blestemul care iese peste faţa’ntregului pământ ; că fiece hoţ – de acum şi pân’la moarte – va fi pedepsit, şi tot cel ce jură strâmb – de acum şi pân’la moarte – va fi pedepsit.
  4. Şi o voi scoate – zice Domnul Atotţiitorul – şi va intra în casa hoţului şi’n casa celui ce’n numele Meu jură strâmb; şi va rămâne în mijlocul casei lui şi o va nimici, pe ea şi lemnăria ei şi pietrele ei.
  5. Şi îngerul cel ce grăia întru mine a ieşit şi mi-a zis: Uită-te cu ochii tăi şi vezi-o pe aceasta care iese!
  6. Iar eu am zis: Ce este? Şi el mi-a zis: Aceasta este baniţa care iese. Şi mi-a zis: Aceasta este nedreptatea lor în tot pământul.
  7. Şi, iată, un bănuţ de plumb se ridica; şi, iată, o femeie şedea în mijlocul baniţei.
  8. Şi el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Şi a aruncat-o în mijlocul baniţei, iar piatra de plumb a aruncat-o în gura ei.
  9. Şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi, iată, două femei ieşind; şi vânt era în aripile lor; şi aveau aripi ca de barză; iar ele au ridicat baniţa între pământ şi cer.
  10. Şi am zis către îngerul care grăia întru mine: Unde duc ele baniţa?
  11. Iar el mi-a zis: Să-i zidească ei casă în ţara Babilonului şi să fie gata; şi acolo o vor aşeza, pe propria ei temelie .