Sfântul Alexandru din Svir a vieţuit între anii 1448-1533, în Rusia, fiind singurul Sfânt cunoscut care s-a învrednicit a vedea Sfânta Treime, precum odinioară Dreptul Avraam. În viaţa Sfântului s-a întrupat cuvântul Mântuitorului, care zice: “Fericiți sunt cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”
Pământul rusesc a născut mari Sfinți Bisericii lui Hristos, mari închinători ai Sfintei Treimi. Astfel, dintre cei cu au primit supranume, datorită evlaviei şi râvnei lor, îi amintim pe următorii: Sfântul Serghie de Radonej este numit “teologul Sfintei Treimi”, Sfântul Andrei Rubliov este numit “zugravul Sfintei Treimi”, Sfântul Pavel Florenski este numit “mărturisitorul Sfintei Treimi” prin mucenicie, iar Sfântul Alexandru din Svir este numit “proorocul Sfintei Treimi”, ca unul ce s-a învrednicit să vadă Sfânta Treime, asemenea lui Avraam, prin arătarea a trei Îngeri.
În anul 1904, Sfântul Ioan de Kronstadt scria în “Jurnalul” său: “De două ori, în întreaga istorie a omenirii, S-a arătat Dumnezeu în Treime înaintea ochilor omului, prima oară Sfântului Avraam, la Stejarul din Mamvri, arătând marea milă a lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc, iar a doua oară, pe pământ rusesc, Sfântului Preacuvios Alexandru de Svir.”
Cei trei Sfinți Îngeri i s-au arătat Sfântului pe la anul 1506, pe malul lacului Roscinsk, în apropierea râului Svir, ei poruncindu-i să construiască o Biserică în cinstea Sfintei Treimi. Aici s-a ridicat mai târziu Mănăstirea Sfânta Treime, care acum este cunoscută sub numele de Lavra Sfântului Alexandru de Svir – Svirski.
Sfântul Alexandru din Svir – un “Avraam” al Noului Testament
Alexandru s-a născut în data de 15 iunie 1448, în părţile Novgorodului, într-o familie de creștini evlavioși. El a fost cel de-al treilea copil al lui Ștefan și al Vassai. La Botez, Sfântul a primit numele de Amos. Părinții săi au dorit ca el să se căsătorească, însă alta era calea cea sădită deja în inima lui. La numai 19 ani, tânărul Amos pleca spre Mănăstirea Valaam, măreaţa lavră rusească de pe Lacul Lagoda.
Trecând peste râul Svir, pe malul lacului Roscinsk, Sfântul a auzit un glas tainic ce l-a îndemnat a ridica acolo o mănăstire. Îngerul său păzitor l-a însoțit însă mai departe, spre Mănăstirea Valaam. În această mănăstire, tânărul a petrecut ca frate vreme de șapte ani, abia apoi el fiind tuns în monahism, sub numele de Alexandru, la vârsta de 26 de ani.
Tatăl său, căutându-l prin multe locuri, l-a găsit în cele din urmă pe insulele de la Valaam. Ca urmare a întâlnirii cu fiul său, monahul Alexandru, tatăl său a intrat și el în manastire, precum și mama Sfântului. Tatăl se va numi Serghie, iar mama se va numi Varvara.
Zece ani s-a nevoit Sfântul lucrând tăcerea pe insula numită “Insula Sfânta”. Pe această insulă se mai păstrează încă și astăzi peştera cea strâmtă în care acesta s-a nevoit, însemnată cu o frumoasă cruce de lemn.
Odată, în vremea rugăciunii, Sfântul Alexandru de Svir a auzit un glas dumnezeiesc, care i-a zis: “Alexandru, ieşi din acest loc şi mergi pe locul arătat odinioară ţie şi acolo te vei mântui.” Ieşind din peşteră, Sfântul merse până pe malul lacului mai sus amintit.
În anul 1485, Sfântul s-a asezat pe malul râului Svir, de la care și-a luat și numele. Vreme de mai bine de șapte săptămâni, Sfântul s-a nevoit în cunoașterea voii lui Dumnezeu, hrănindu-se numai cu ierburile ce creșteau prin zonă.
Mai bine de opt ani, Sfântul a fost ascuns tuturor. Astfel, abia în anul 1493, Sfântul a fost găsit, din rânduiala lui Dumnezeu, de către un vânător aflat la vânătoare de reni. Un singur om a fost nevoie să îl întâlnească pe Sfânt, ca mai apoi toată lumea să alerge la el, pentru rugăciune și binecuvântare.
Ani mulți au trecut de când Sfântul s-a stabilit în această pustie, până să afle voia lui Dumnezeu. Astfel, trecând mai bine de 23 de ani, Domnul a binevoit a I se arăta, în chipul a Trei Îngeri, precum şi odinioară, lui Avraam, la Stejarul lui Mamvri. Fiecare Înger era lumină adâncă și purta în mână un sceptru.
Îngerii au zis către Sfânt, cuprins fiind de tremur: “Îndrăznește, fericite, nu-ţi fie frică. Preaiubitule, pentru că vezi în Trei Persoane pe Cel ce vorbește cu tine, înalţă o Biserică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea Sfânta. Iată, îţi las pacea Mea, pacea Mea ţi-o voi da ție.” Pe locul minunatei descoperiri se înalță astăzi o măreaţă mănăstire, închinată Sfintei Treimi, numita în tot locul “Lavra Sfântului Alexandru de Svir”.
Sfântul Alexandru de Svir a trecut la Domnul în data de 30 august / 12 septembrie 1533, fiind în vârstă de 85 de ani. După cum el însuși a lăsat scris, trupul său a fost înmormântat în pustie, iar nu în mănăstirea ridicată de el.
Sfântul Alexandru de Svir – aflarea Sfintelor sale Moaşte
Prima aflare a Sfintelor sale Moaște a avut loc în anul 1641, în data de 17 / 30 aprilie, în Săptămâna Floriilor, când un fulger a căzut pe pământ, în apropierea mormântului Sfântului. În acea zonă se lucra la o nouă Biserică. Muncitorii au descoperit un mormânt necunoscut. Sfintele Moaște au fost păstrate în Biserică până în anul 1918, când comuniștii au profanat locul și au distrus toate cele din interior. Trupul Sfântului s-a pierdut în negura vremii, mănăstirea fiind transformată în spital de psihiatrie.
Cea de-a doua aflare a Sfintelor Moaște a avut loc abia în anul 1997, când Mănăstirea Sfantului Alexandru de Svir a fost redeschisă. După mai bine de un an de căutări, Sfintele Moaște au fost găsite în depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicină. Aduse cu mare cinste în mănăstire, Moaştele Sfântului Alexandru se află astăzi în Biserica zidită de el însuși. Moaştele Sfântului izvorăsc mir din abundență.
“Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cântăm: Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi; Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului; Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri!” (Icosul 7 din Acatistul Sfântului Alexandru din Svir)
“Plăcutule ales al lui Hristos și făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandru, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea și cu mulțimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm. Iar tu, îndrăzneală către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozește, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandru, făcătorule de minuni al Svirului! Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuiește pe noi! Amin.” (Troparul Sfântului)
Sursa: http://www.crestinortodox.ro
