Părintele Gavriil era un exemplu viu de blândeţe, dar atunci când sesiza că cineva deforma sau falsifica înţelesurile credinţei ortodoxe se înnora în priviri şi te lovea ca trăsnetul cu cuvântul său. Cu acest prilej, un fiu duhovnicesc de-al său l-a întrebat odată:
– Când vă vedem mânios, vă mâniaţi cu-adevărat?
– Inima mea niciodată nu este atinsă de mânie. Aceasta este doar exterioară.
Odată însă a lăsat impresia că s-a mâniat cu-adevărat. Atunci s-a ridicat în picioare şi-a strigat înfuriat:
– Nu se cade să-mi deformaţi cuvintele. Vorbesc cu puterea Sfântului Duh.
În acelaşi moment nori negri au acoperit cerul, soarele s-a ascuns şi toate arătau că va ploua. Cei răspunzători pentru aceasta au înţeles, s-au pocăit pentru greşeala lor şi i-au cerut iertare. Atunci Stareţul a zâmbit şi soarele s-a arătat din nou pe cer.
– Nu-mi deformați cuvintele! Vedeţi, asta influenţează şi vremea! Duhovnicul trebuie ca cel puţin o dată pe zi să se mânie în chip mincinos.
Sursa: acvila30.ro
