În 1935, în ajunul Paștelui, Iacov se îmbolnăvise foarte grav. Neavând suficientă îngrijire medicală, se părea că va muri. Sărmana lui mamă era nemângâiată și ruga mereu pe Sfinți pentru copil. Din Libisi aduseseră cu ei o Iconiță a Sfântului Haralambie. Era Duminica Tomii și cu toții așteptau grabnicul sfârșit al micului pustnic. Însă toți cugetau același lucru: pentru ce Dumnezeu nu-l tămăduiește pe micul Iacov, care citește și înseamnă cu Sfânta Cruce de se fac bine și cei mici, și cei mari, și animalele?
Dar în după-amiaza acelei Duminici, i-a apărut înainte Sfântul Haralambie, care cu mâna sa îl binecuvânta pe piept în semnul Sfintei Cruci. Atunci Iacov și-a revenit imediat și i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat. Iar aceea i-a spus plângând:
– Copilul meu, astăzi s-a făcut învierea ta din morți. Să prăznuiești această zi.
Extras din Sfântul Iacov de la Mănăstirea Cuviosului David din Evia – Papadopulos Stelian G., Editura Evanghelismos.
