Adeseori, mergând Sfântul Calinic în vizită canonică prin eparhie, i-a plăcut locul liniștit de la schitul Frăsinei. De aceea a voit să facă aici mănăstire de chinovie, ca la Cernica. Deci, numaidecât, în anul 1863, a pus de s-a zidit Biserică frumoasă, și chilii pentru părinți și a așezat reguli ca în Cernica, unde s-au adunat vreo câțiva călugări. Însă, pentru asprimea locului n-au putut să se adune prea mulți părinți.
După zidirea Mănăstirii Frăsinei, a voit Sfântul Calinic ca în acest locaș sihăstresc să nu intre niciodată parte femeiască. De aceea, înainte de retragerea sa din scaun, a fixat la un km mai jos de Frăsinei o piatră pe care scrie următoarele:
„Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Râmnicului, Noului Severin. Acest sfânt lăcaș s-a clădit din temelie de noi, spre a fi chinovie de părinți monahi. Și fiindcă prin partea femeiască putea să se aducă vreun scandal monahilor viețuitori acolo, de aceea, sub grea legătură s-au oprit ca de la acest loc să nu mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să fie asupra lor, precum sărăcia, gubăvia și tot felul de pedepse. Și iarăși, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor tot fericitul bine. Amin”.
CALINIC. Rm, 1867, ianuarie, 17.
În vara aceluiași an, după înnoirea Mănăstirii Frăsinei, o copilă din satul Muereasca, care păștea vitele aproape de hotarul mănăstirii, alergând după vite, a trecut din greșeală mai sus de piatra cu legământul pus de Sfântul Calinic. În ceasul acela, copila s-a îmbolnăvit de epilepsie.
La rugămintea părinților ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfântului Calinic, rugându-l s-o ierte și să-i citească rugăciuni de vindecare.
„Ce tristă întâmplare, a zis blândul episcop. Să mergem să ne rugăm pentru dânsa!” Deci a venit anume în satul Muereasca și a intrat în casa bolnavei. Copila zăcea în pat în grea suferință. „Mă cunoști?” a întrebat-o Sfântul Calinic. Iar bolnava a făcut semn din cap că îl cunoaște. Apoi, mângâind-o i-a zis: „Ai să te faci sănătoasă; da, da, ai să te faci sănătoasă! Eu te-am iertat! Să ne rugăm lui Dumnezeu să te ierte și El”. Apoi și-a pus omoforul peste bolnavă, i-a citit rugăciunea de iertare, a stropit-o cu agheasmă pe frunte și i-a zis din nou: „Da, ai să te faci sănătoasă!” și a plecat.
După o zi copila s-a sculat sănătoasă din pat. Vestea acestei minuni s-a răspândit în toate părțile, căci toți îl cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe un adevărat Sfânt și făcător de minuni.
Sursa: Patericul românesc – Arhim. Ioanichie Bălan.
