Sfântul Ioan Damaschinul este un exemplu de apărător viteaz al credinţei ortodoxe împotriva împăraţilor şi arhiereilor necuvioşi. Acest luminător al Bisericii a trăit în vremea împăraţilor iconomahi Leon Isaurul şi Constantin Copronim. Tatăl lui, Serghie, deţinea un înalt rang politic în Damasc, apropiat căpeteniilor sarazine din Siria. După moartea tatălui său, rangul acela a fost deţinut de Sfântul loan. Lipsa de cuvioşenie a lui Leon a fost mustrată cumplit de sfânt, prin epistole şi cuvinte. Fortăreaţa necuvioasă a iconomahilor a fost făcută ţăndări de înţelepciunea Sfântului loan, care-i întărea pe credincioşi şi apăra Ortodoxia, căzând ca un fulger pe capul acelor împăraţi şi episcopi apostaţi, atei şi eretici. Sfântul nu recunoştea niciun drept al împăraţilor şi arhiereilor să intervină în dumnezeiescul cult, călcând canoanele lui Dumnezeu şi ale Bisericii, modificând aceste tradiţii sfinte şi dând legi împotriva Sfinţilor Părinţi, care au instituit în Biserică canoane şi „hotare” pe care nimeni nu avea dreptul să le schimbe.
Odată i-a scris necuviosului împărat: „Mă supun ţie, împărate, în lucrurile care se referă la viaţa cetăţii, la dări, la vămi, la negoţuri, care sunt sub puterea ta. În ceea ce priveşte situaţia Bisericii, avem păstori, care ne spun nouă cuvântul (Părinţi purtători de Dumnezeu) şi formulează canoanele bisericeşti. Nu mutăm «hotarele» veşnice instituite de Părinţii noştri, ci ţinem tradiţiile aşa cum le-am primit. Fiindcă dacă începem să clătinăm zidirea Bisericii fie şi puţin, acest puţin o va distruge cu totul. Biserica se sfinţeşte cu sângele lui Hristos şi cu Sfinţii Lui se împodobeşte. Dacă vom opri închinarea la sfintele Icoane, aceasta e o inovaţie. «Nicicând să nu schimbi canoanele sfinte, rânduite de Părinţii tăi». Şi nu vorbesc de cele de dinaintea întrupării lui Hristos, ci de cele de după Acesta…
Multe sunt cele scrise şi păstrate de Biserică până astăzi, referitoare la Icoane. Nu accept să se facă rânduială în Biserică prin legi împărăteşti, ci prin tradiţia patristică scrisă şi nescrisă”.
(Din cuvântul al II-lea despre sfintele Icoane al lui Ioan Damaschinul)
