O creștină din localitatea Lixouri – Kefalonia avea patru fete. Bărbatul ei era foarte capricios. O ocăra mereu pentru că năștea numai fete, și din această pricină era foarte supărată.
Odată s-a gândit să meargă să-l întâlnească pe Cuviosul Panaghis Basias. A luat cu ea și pe fiicele sale. Celei mai mici i-a pus o fundiță frumoasă în păr. Când au ajuns la Sfântul, a văzut că se adunase multă lume și de aceea a așteptat cu răbdare la rând. După mai multă vreme s-au sfârșit închinătorii, iar mama își îndrepta fetele spre Cuviosul.
– Părinte, am adus fetele să le binecuvintezi!, a spus femeia.
Atunci Cuviosul a binecuvântat-o pe prima și i-a spus:
– Bine ai venit, Dionisena!
Celei de-a doua i-a spus:
– Bine ai venit, Giorgiena!
Celei de-a treia i-a spus:
– Bine ai venit, Spirena!
Aşadar, Cuviosul a prorocit numele bărbaților fetelor.
Pe cea de-a patra nu a binecuvântat-o. Atunci mama, care până atunci se bucura, a început să se neliniștească. S-a gândit că ultima ei fată va muri, de vreme ce Cuviosul nu a binecuvântat-o. L-a rugat atunci cu mai multă căldură s-o binecuvinteze, dar Sfântul nu a binecuvântat-o nici de data aceasta.
– Părinte, nu cumva va muri fata mea?, l-a întrebat cu neliniște mama fetelor. De ce nu o binecuvintezi?
Atunci Sfântul s-a ridicat, a îngenuncheat înaintea copiliței și i-a spus:
– Binecuvintează-mă, Amma !
Văzând aceasta, mama fetelor s-a înspăimântat și mai mult, și se întreba în sinea ei ce putea însemna aceasta. Atunci Cuviosul a scos fundița din părul cele mici și a spus:
– Aceasta nu-ți trebuie, Maică Stareță.
Și într-adevăr, după mulți ani, cele trei fete mai mari s-au măritat cu bărbați ale căror nume le prorocise Sfântul, iar cea mai mică a devenit stareță a Mănăstirii Sfântului Antim și a Sfintei Paraschevi din Lepedon, cu numele Evghenia.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
