Prin Hotărârea sinodală nr. 4.081 din 23 iulie 2021, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus ca, din rândul preoților, duhovnicilor și mărturisitorilor din perioada comunistă, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de patriarhat în anul 2025, Biserica Ortodoxă Română să-l canonizeze și pe preotul Liviu Galaction Munteanu, profesor al Academiei Teologice din Cluj și vicar administrativ al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului.
La data de 14 iulie 2024, prin Hotărârea sinodală nr. 6.960/2024, s-a aprobat canonizarea Părintelui Liviu Galaction Munteanu cu titulatura „Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj”. Această canonizare a avut loc la data de 4 februarie 2025, împreună cu alți 15 mari duhovnici și mărturisitori ai Ortodoxiei din vremea regimului comunist din România.
În acest sens, a fost necesară o documentare amplă cu privire la viața, opera, activitatea, detenția și moartea Părintelui Liviu Galaction Munteanu, un Sfânt prea puțin cunoscut pentru credincioșii ortodocși de astăzi, mai ales pentru generația tânără. De aceea este important să ne întrebăm: de ce este necesară studierea temeinică a vieții acestor martiri și slujitori ai Cuvântului pentru zilele noastre? Cum ar trebui să abordăm aceste vieți ale Sfinților, având în vedere multitudinea de documente, mărturii și arhive rămase, dar și a unor acuzații care li se aduc?
În vastul peisaj al aghiografiei și istoriografiei românești, în special al celei bisericești, biografiile clericilor, care au avut un rol semnificativ în perioadele de încercare ale istoriei Bisericii Ortodoxe, ocupă un loc de netăgăduit. Cercetarea vieții și martirajului Părintelui Liviu Galaction Munteanu se impune nu numai ca o necesitate documentară în procesul de canonizare, ci ca o datorie teologică și spirituală a Bisericii Ortodoxe Române față de o persoană care reprezintă, fără nicio îndoială, fundamentul vieții intelectuale, spirituale și duhovnicești a învățământului teologic clujean și nu numai.
Născut la data de 16 mai 1898, în comuna Cristian, județul Brașov, și provenind dintr-o familie cu tradiție în educație, tatăl său, Nicolae Munteanu, fiind învățător în Cristian, tânărul Liviu Galaction a beneficiat de o formare inițială solidă, influențată de contextul multicultural al comunei și de modelele educaționale ale părinților și bunicilor săi. După finalizarea ciclului primar de învățământ în comuna natală, anii petrecuți la Gimnaziul grec-ortodox român din Brașov (1908-1917) și la Institutul Seminarial Teologic-Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1917-1920), precum și studiile universitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți (1920-1922), unde a obținut și doctoratul în teologie (1923) au fost definitorii pentru formarea teologică a lui Liviu Galaction Munteanu.
Activitatea sa academică a fost influențată de personalități teologice ale vremii, iar legăturile cu colegii săi au contribuit la crearea unor relații de prietenie pe termen lung, cum a fost lunga sa prietenie cu Gheorghe Stănescu, viitorul profesor de Istorie bisericească universală, sau cu Nicolae Colan, viitorul Episcop al Clujului și Mitropolit al Ardealului. Însă perioada cu adevărat importantă pentru biografia sa este legată de regimurile totalitare instaurate în România.
Cercetarea vieții Sfântului Liviu Galaction, mai ales în timpul acestor regimuri, nu ar trebui să elogieze viața și martirajul unuia dintre cei mai remarcabili teologi și preoți ai teologiei transilvănene – acestea se impun prin modul în care Părintele Liviu Galaction Munteanu a trăit și a murit pentru cauza și idealul Bisericii -, ci ar trebui să servească drept un mijloc esențial de conservare a memoriei colective în contextul represiunii totalitare și un model sau o paradigmă pentru noi, cei care nu am trăit acele vremuri de opresiune și care avem nevoie de asemenea modele de verticalitate și mărturisire. De asemenea, cercetarea vieții sale trebuie să constituie o abordare esențială și nealterată a biografiei, prezentând viața și martirajul Părintelui Liviu Galaction Munteanu într-un mod care nu permite cosmetizarea sau simplificarea complexității umane a pătimirii sau portretizarea acesteia într-un șablon specific martiriologiilor bizantine târzii. De aceea, trebuie să abordăm viața Părintelui Liviu Galaction prin fidelitatea față de realitățile crude și adesea dureroase ale existenței în diferite perioade de opresiune a Bisericii, reflectând în mod autentic atât virtuțile, cât și vulnerabilitățile umane ale epocii. Acest tip de cercetare a unei aghiografii trebuie, de asemenea, să ilustreze cum, în ciuda imperfecțiunilor și a neajunsurilor umane, sociale, economice și politice, personalitățile de marcă ale Bisericii pot atinge înălțimi remarcabile ale sacrificiului și dedicării pentru misiunea Bisericii.
Părintele Liviu Galaction Munteanu, a cărui viețuire se întrepătrunde cu perioadele cele mai întunecate ale secolului al XX-lea din România, reprezintă un exemplu al rezistenței duhovnicești în fața dușmanilor exteriori și interiori ai Bisericii.
În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, învățământul teologic a suferit „raționalizări” semnificative, precum cele cauzate de legislația din anul 1938, ceea ce a afectat modul în care teologia era predată și practicată în România. Aceasta a impus restricții și a modificat dinamica vieții religioase, context în care Părintele Liviu Galaction Munteanu, ca rector al Academiei Teologice Ortodoxe din Cluj (1937-1940), a fost nevoit să adapteze activitatea academică, educativă și pastorală a instituției. Biografia sa captează aceste schimbări, arătând modul în care a răspuns provocărilor academice și administrative impuse de regim și cum și-a dedicat viața slujirii Bisericii și pregătirii viitorilor clerici într-o perioadă cu mari schimbări economice și politice.
Perioada ocupației horthyste a Clujului aduce în discuție un alt aspect crucial al mărturisirii Părintelui Liviu Galaction Munteanu, care fusese ales rector al Academiei Teologice din Cluj pentru un nou mandat (1940-1943). În ciuda presiunilor și pericolului constant, el a ales să rămână în Cluj, cu toate că doi dintre copiii săi au părăsit Ardealul ocupat, refugiindu-se la Sibiu, refuzând să părăsească în vreme de criză orașul, comunitatea sa academică, dar și pe Episcopul Nicolae Colan, singurul ierarh ortodox român din Transilvania cedată. Această decizie a evidențiat angajamentul său față de principiile sale și față de teologia clujeană, pe care, în cele din urmă, a încercat să o salveze de la dispariție.
Mai departe, sub dictatura comunistă, Părintele Liviu Galaction, ca rector al Institutului (1948-1952), a întâmpinat probabil cele mai dure încercări, de la desființarea Institutului Teologic de grad universitar din Cluj (1952), la expulzarea la Bistrița (1952-1958) și urmărirea zilnică a activității sale, până la condamnarea, detenția și moartea brutală în închisoarea de la Aiud, pentru răspândirea unei programe analitice pentru catehizare (1958), care făcea parte, în cele din urmă, din misiunea fundamentală de propovăduire a Cuvântului de către Biserica Ortodoxă Română.
După cum se poate constata din documentele vremii, preotul Liviu Galaction Munteanu nu a fost un martir al Bisericii doar din pricina unei neșanse de a nu fi supraviețuit în închisoare, ci martirajul său se constată prin educația, felul de a fi, de a viețui și de a se raporta la Adevăr, până la moartea martirică în închisoarea din Aiud. Întreaga sa viață reprezintă un testament al credinței neclintite și al rezistenței împotriva opresiunii de multe feluri.
Chiar și ofițerul de Securitate, văzând atitudinea sa în fața condamnării sau chiar a morții, scrie în raportul său următoarele despre Părintele Liviu Galaction Munteanu: „Pe dânsul nu-l mai interesează condamnarea și vrea să fie până la urmă credincios jurământului său față de Biserică. Dă exemplu că persoana sa este plină de martiriu (glorie bisericească), la fel ca și a unor preoți și slujitori din București de la Patriarhie, care tot pentru Biserică au fost arestați. Arată că numele acestora, cât și al său, va figura în rândul credincioșilor pentru creștinism, pentru care s-au sacrificat” (Arhiva CNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 2704, Vol. 1, ff. 62-64)
Pr. lect. univ. dr. Răzvan Perșa
Sursa: http://ziarullumina.ro
