Legat de dorința Guvernului Elen de a legifera căsătoriile cuplurilor de același sex și posibilitatea acestor cupluri de a adopta copii, după Comunicatul oficial al Sfântul Munte, și Sfântul Sinod al Bisericii Elene a publicat o Enciclică, un document oficial fără echivoc pe această temă.
Se remarcă distanța clară și față de declarațiile Papei Francisc care tot în această perioadă a cerut preoților catolici să binecuvânteze cuplurile de același sex.
Lectură plăcută!
Enciclica cu pozițiile Bisericii Greciei în detaliu:
A. Viziunea Bisericii Greciei asupra căsătoriei
Sfântul Sinod al Bisericii Greciei nu se opune în mod specific căsătoriei civile a cuplurilor de același sex, ci se opune căsătoriei civile în general. Biserica Ortodoxă a lui Hristos are propria sa propunere pozitivă de viață care este căsătoria creștină între un bărbat și o femeie.
Biserica consideră uniunea sufletească și trupească a unui bărbat și a unei femei ca pe o alegere de viață sacră care are nevoie de binecuvântarea și Harul Divin acordat de Domnul Iisus Hristos. Din perspectiva Bisericii, căsătoria nu poate fi redusă la nivelul unui acord semnat în fața unui notar public sau al unei declarații comune în fața Primăriei locale.
B. Poziția Bisericii Greciei față de tendințele și actele homosexuale
Toți oamenii, în ciuda imperfecțiunilor și slăbiciunilor lor, sunt în egală măsură copii și chipuri ale lui Dumnezeu. Nimeni nu poate fi criticat pentru caracteristicile și tendințele cu care s-a născut. Biserica este o familie care nu respinge nicio persoană pentru slăbiciunile sale, ci o îndeamnă la o luptă constantă pentru a le depăși. Însă, dincolo de asta, fiecare om este liber și deci responsabil dacă alegerile, acțiunile și modul său de viață, îl conduc sau îl îndepărtează de Dumnezeu.
C. „Egalitatea” în căsătorie și adopție (Convenția Europeană a Drepturilor Omului – Dreptul UE)
Pentru a vorbi despre necesitatea tratamentului egal sau a egalității între cuplurile heterosexuale și de același sex în dreptul la căsătorie și adopție în Grecia, trebuie să fi existat o inegalitate nejustificată din punct de vedere juridic, care trebuie restabilită. Nu este adevărat.
Consacrarea dreptului la căsătorie în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1950) a fost prevăzută expres doar în favoarea cuplului bărbat și femeie. O concluzie similară reiese din Constituția Greciei (articolul 21).
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Uniunii Europene a explicat că statele europene sunt obligate să legifereze pentru cuplurile de același sex doar instituții alternative de uniune civilă (cum ar fi acordul de conviețuire în vigoare în Grecia) și:
a) nu sunt obligați să adopte căsătoria între persoane de același sex sau dreptul la parentalitate (adopție) între persoane de același sex;
b) și nici nu sunt obligați să echivaleze cu căsătoria instituțiile alternative de unire civilă aplicabile cuplurilor de același sex;
c) dacă legislația națională nu permite căsătoria între persoane de același sex și parentalitatea între persoane de același sex, statul în cauză are doar obligația de a acorda toate documentele necesare pentru a permite intrarea pe teritoriul său și reședința cuplurilor de același sex – cetățeni ai Uniunii Europene (care au intrat într-o căsătorie între persoane de același sex într-un alt stat) și orice copii, care au fost adoptați în alte state (libertatea de circulație și ședere în Uniunea Europeană).
În plus, statele europene nu au nicio obligație de a legifera căsătoria și drepturile de adopție în favoarea cuplurilor de același sex. Curtea Europeană de Justiție a îndreptățit statele care au fost acuzate că nu extind căsătoria și adopția și la cuplurile de același sex.
D. Acordul de conviețuire în Grecia
Inițial (2008), Grecia legiferase ca instituție alternativă (în loc de căsătorie) a uniunii civile acordul de conviețuire numai în favoarea cuplurilor heterosexuale, excluzând cuplurile de același sex. După cum era de așteptat, Grecia a fost condamnată în 2013 de Curtea Europeană de Justiție pentru discriminare nejustificată împotriva cuplurilor de același sex din cauza orientării lor sexuale. Ulterior (2015) din cauza condamnării, statul grec a fost nevoit să extindă acordul de conviețuire și în favoarea cuplurilor de același sex.
Acum, acordul de conviețuire din Grecia conferă cuplurilor de același sex aceleași drepturi ca și cele ale căsătoriei, cu două excepții:
a) dreptul de a înregistra numele de familie al unei părți contractante cu numele celeilalte părți (după acordul lor),
b) dreptul de adopție. Legislația elenă privind acordul de conviețuire pentru cuplurile heterosexuale și de același sex este în conformitate cu obligațiile internaționale ale țării bazate pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Legea Uniunii Europene.
E. Este imposibil de extins căsătoria la cuplurile de același sex fără drept de adopție
Dacă căsătoria este legiferată în Grecia în favoarea cuplurilor de același sex, atunci prin excluderea acestora de la dreptul de adopție care se aplică în prezent cuplurilor căsătorite (heterosexuale), Grecia va fi condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza discriminării nefavorabile a legislației elene împotriva cuplurilor căsătorite de același sex pe baza orientării lor sexuale.
Orice Guvern care extinde căsătoria la cuplurile de același sex, fără dreptul la adopție pe care îl au soții heterosexuali, transferă în esență costul politic aferent următorului Guvern și îl obligă pe acesta a extinde adopția la cuplurile de același sex, deoarece extinderea căsătoriei la cuplurile de același sex fără adopție va cauza condamnarea țării de către Curtea Europeană din cauza politicii sale legislative eronate (extinderea incompletă a căsătoriei și a drepturilor legate de aceasta). Se va repeta ce s-a întâmplat în 2015, când acordul de conviețuire a fost extins la cuplurile de același sex pentru că țara a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiție din cauza legislației sale viciate (2008) doar în favoarea cuplurilor heterosexuale.
Nu este o coincidență că toate cele 20 [1] din cele 56 de state din Europa, care au inclus cuplurile de același sex în instituția căsătoriei, nu le-au exclus din dreptul de adopție, prevăzut în dreptul acestora în favoarea cuplurilor căsătorite.
Presiunea asociațiilor de activiști „LGBT+” de a introduce căsătoria în favoarea cuplurilor de același sex vizează în esență dreptul la adopție, care este principala diferență dintre căsătorie și coabitare (care este prevăzută și în favoarea cuplurilor de același sex).
În sondajele de opinie, publicul grec este întrebat separat în mod înșelător:
a) problema extinderii căsătoriei civile în favoarea cuplurilor de același sex și
b) problema adopției de copii de către cuplurile de același sex, în timp ce ele nu pot fi abordate legislativ ca probleme independente.
La ambele întrebări, publicul are o atitudine negativă și cu o marjă mare mai ales în problema adopției.
Indiferent de opinia poporului, stabilirea unei „căsătorii cu două viteze”, adică cu mai puține drepturi pentru soții de același sex decât pentru soții heterosexuali, nu este permisă din punct de vedere legal.
F. Poziția Bisericii Greciei cu privire la parentalitatea între persoane de același sex
Poziția Bisericii Greciei rămâne aceea că copiii au o nevoie înnăscută și, prin urmare, dreptul de a crește cu un tată bărbat și o mamă femeie. Nicio modernizare socială și nici o corectitudine politică nu poate depăși nevoia naturală a copiilor de tată și mamă. Nu vor funcționa soluții de substituție, cum ar fi persoanele de același sex care acționează ca părinte A și părinte B (două mame, doi tați).
După cum a explicat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, odată cu instituția adopției statul trebuie să ofere copilului o familie potrivită pentru a-l crește, și nu să ofere copii oricui dorește să devină părinte. În contextul adopției, prioritar este interesul copilului căruia îi lipsesc părinți sau părinți potriviți și nu părerea adultului care crede că este potrivit ca părinte.
În acest context, alegerea statului de a nu oferi copii spre adopție cuplurilor de același sex este legală, întrucât acestea sunt în mod obiectiv în imposibilitatea de a transmite la copii modelele de comportament patern și matern și se abat de la rolurile biologice și sociale ale celor două sexe.
Argumentele conform cărora multe cupluri heterosexuale (părinți naturali) se dovedesc a fi părinți nepotriviți sau că nu este de preferat să crească copiii orfani în instituții (pentru ca aceștia să fie dați cuplurilor de același sex) sunt absolut fără substanță. În contextul instituției adopției, obligația statului este să găsească nu cea mai puțin proastă, ci cea mai bună soluție pentru dezvoltarea sănătoasă, lină și integrarea socială a copiilor. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în Grecia există un interes al cuplurilor heterosexuale pentru adopții, mai ales că nu puține cupluri heterosexuale, din cauza dificultăților de adopție în țara noastră, au recurs la soluția adoptării de copii pe teritoriul alt stat.
Concluzionând:
a) copiii nu trebuie folosiți ca instrument de presiune activistă,
b) statul democratic nu este obligat să se supună cerințelor personale ale persoanelor cu putere politică, putere economică sau acces privilegiat la mass-media, care se consideră îndreptățite să crească un copil împreună cu partenerul de același sex, ignorând problema dacă alegerile sale de viață privată asigură un mediu de standarde și roluri, care satisfac nevoile unui copil,
c) stabilirea parentalității homosexuale va facilita fenomenele de exploatare economică a femeilor ca mame surogat,
d) copiii nu sunt nici animale de companie pentru oricine dorește sa se simtă un tutore și nici „accesorii” care sa oficializeze sau sa facă acceptabila social o conviețuire intre persoane de același sex.
Prin urmare, deși nu există nicio problemă de dezacord în mod specific cu căsătoria civilă între persoane de același sex, deoarece căsătoria civilă în ansamblu (indiferent de sexul cuplurilor) nu prezintă interes pentru tradiția creștină ortodoxă, cu toate acestea Biserica Greciei, deoarece misiunea sa este, de asemenea, să aibă grijă de creșterea corectă a copiilor și tinerilor, nu este de acord:
1) cu parentalitatea cuplurilor de același sex, deoarece nu satisface drepturile copiilor de a avea un tată și o mamă
2) cu căsătoria între persoane de același sex, deoarece duce la parentalitate între persoane de același sex (nu este permisă legal extinderea căsătoriei cuplurilor de același sex prin excluderea acestora de la dreptul de adopție care se aplică în prezent cuplurilor căsătorite).
[1]. Andorra, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Estonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Regatul Unit.
Sursa: VimaOrthodoxias.gr
Preluare de la http://chilieathonita.ro
