Despre acest Sfânt şi mare Părinte Spiridon, istoricii bisericeşti Nichifor şi Sozomen pomenesc şi aceasta: „El era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi în păstrarea neştirbită a Dumnezeieştii Scripturi, neîngăduind să se schimbe niciun cuvânt din cele scrise în cărţile sfinte”.
Odată s-a petrecut un lucru ca acesta: într-o vreme episcopii din insula Cipru s-au adunat pentru a lămuri nişte treburi bisericeşti. Între ei erau şi Sfântul Spiridon şi episcopul Trifilie, cel mai sus-pomenit, care era iscusit în înţelepciunea cărţii, pentru că multă vreme, în tinereţea sa, a petrecut la Virit[1], unde a învăţat Dumnezeiasca Scriptură şi filozofia. Din această pricină Părinţii l-au rugat ca să rostească în Biserică un cuvânt de învăţătură poporului.
Învăţând el poporul, s-a referit la cuvintele lui Hristos cele rostite către slăbănog şi care sunt scrise în Evanghelia Sfântului Evanghelist Marcu, adică: Scoală-te şi-ţi ia patul tău. Dar Trifilie n-a zis pat, ci în loc de pat a zis culcuş, adică: Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău.
Auzind acestea Sfântul Spiridon, s-a sculat de la locul său, nesuferind să audă schimbarea cuvintelor lui Hristos, şi a zis către Trifilie:
− Au doară tu eşti mai bun decât Cel ce a zis pat, de te ruşinezi de cuvintele Lui?
Şi zicând acestea, a ieşit din Biserică înaintea tuturor.
Făcând aceasta, l-a ruşinat pe Trifilie, care se îngâmfa cu frumuseţea vorbirii sale, şi l-a învăţat să se smerească.
Fericitul Spiridon era foarte cinstit de toţi, ca cel ce era mai bătrân cu anii, mai slăvit cu viaţa şi mai întâi cu scaunul, precum şi făcător de minuni prea ales. Pentru aceasta fiecare se ruşina de faţa şi de cuvântul lui.
[1] Beirutul de astăzi.
Extras din Păstorul cel bun- Viaţa și minunile Sfântului Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni – Arhim. Antonios Pakalidis, Editura Evanghelismos.
