Sfintele Icoane ajută la rugăciune

– Gheronda, cum voi putea afla mângâiere atunci când sunt mâhnită?

– Să scapi la rugăciune. Și numai capul să ţi-l alipești de o icoană și vei afla mângâiere. Fă-ţi chilia ca o Bisericuţă cu Icoane care te odihnesc și vei vedea că vei afla în ea multă mângâiere.

– Gheronda, uneori în vremea rugăciunii sărut Icoanele. Este bine?

– Da, este bine. Potrivit rânduielii, icoanele trebuie să le sărutăm astfel: să se reverse inima noastră de dragoste pentru Hristos, pentru Maica Domnului și pentru Sfinţi, și să cădem, să ne închinăm la sfintele lor Icoane.

Într-un an[1], la 26 martie, când prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, mă rugam în picioare înaintea Icoanelor lui Hristos și a Maicii Domnului. Pentru o clipă I-am văzut pe Hristos și pe Maica Domnului că Se mișcă ca și cum ar fi fost vii. „Hristoase al meu, binecuvântează-mă! Maica Domnului, binecuvântează-mă!”. Și în clipa când am căzut să mă închin, o puternică mireasmă mi-a umplut chilia. Era o mireasmă de te înnebunea. Covorașul pe care-l aveam întins pe jos, deși era plin de pământ, răspândea bună mireasmă și el. Am rămas în genunchi și sărutam covorașul. Ce mireasmă!

– Gheronda, atunci când mă rog, mă ajută să-mi aduc în minte chipul lui Hristos?

– Ascultă, când te rogi în faţa unei Icoane, atunci te ajută Icoana, pentru că de la Icoană te duci cu mintea la persoana pictată[2]. Însă atunci când te rogi cu mintea și ești aplecată și cu ochii închiși, nu trebuie să aduci chipuri în mintea ta cu ajutorul imaginaţiei, pentru că tangalachi poate exploata asta și să ţi le prezinte ca vedenii, ca să te înșele și să-ţi facă rău.

Rugăciunea trebuie să se facă cu mintea curată, fără gânduri și fără reprezentări, chiar dacă acestea sunt chipuri ale lui Hristos sau reprezentări din Sfânta Scriptură, pentru că aceasta este primejdios, mai ales pentru cei care au multă imaginaţie și mândrie. Numai când vin gânduri murdare și de hulă putem să ne aducem în minte reprezentări din Sfânta Scriptură. Dar cea mai bună „reprezentare” este conștiinţa păcătoșeniei și a nerecunoștinţei noastre.

[1] În anul 1984.

[2] Vezi Sfântul Vasilie cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, Despre Sfântul Duh, cap. 18, PG 32 149C. „Cinstirea adusă icoanei trece la prototip”. Referirea Sinodului al VII-lea Ecumenic la textul acesta îi conferă o deosebită însemnătate legăturii icoanei cu prototipul.

Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Total
249
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 16, 6-12)

Next Post

„Mic trandafir al nisipurilor…”

Related Posts