Ziua de 18 octombrie este un moment deosebit de important pentru lumea creștină de pretutindeni. Biserica Ortodoxă face, în această zi, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, zugrav, doctor și iconar, dar mai presus decât acestea, unul dintre cei 70 de Ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Tradiția Bisericii noastre spune că Sfântul Luca a pictat peste 70 de icoane cu Maica Domnului, la unele dintre ele având-o chiar în față pe Maica Domnului, ținând cont de faptul că au fost contemporani. Acestui subiect am ales să dedicăm și noi primul editorial al acestei săptămâni de la mijlocul lui octombrie, notând câteva idei mai puțin cunoscute, poate, despre talentul iconografic al Sfântului Luca, Evanghelistul.
Ucenicul lui Hristos și al Sfântului Apostol Pavel
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca era originar din Antiohia Siriei, oraș zidit pe la anul 300 î.Hr. S-a născut într-o familie păgână. Conform istoricilor bisericești, numele de Luca este o prescurtare de la Lucanus, Lucianus sau Lucilius. Cunoștea limba greacă, ebraică, egipteană și latină; a fost doctor și pictor. A făcut parte din ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului și, apoi, a fost ucenicul cel mai apropiat al Sfântului Apostol Pavel, însoțindu-l în două călătorii misionare. Ajungând la vârsta de 80 de ani, a trecut la cele veșnice, la mormântul lui izvorând apă care îi tămăduia pe cei care nu vedeau.
Nu este deloc greșit dacă afirmăm că Sfântul Apostol și Evanghelist Luca este principalul narator al cărților cuprinse în Noul Testament, căci opera sa a fost una destul de consistentă. A lăsat posterității creștine 24 de capitole ale Evangheliei pe care a scris-o el însuși, alături de alte 28, cuprinse în Faptele Apostolilor, contribuind decisiv la „arhiva” istoriei și a teologiei creștine (mai exact, din punct de vedere cantitativ, aproape un sfert din Noul Testament se află sub semnătura Sfântului Luca). Din acest motiv, Sfântul Ioan Gură de Aur, în opera sa „Omilii la Fapte”, îl numește pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, „istoricul lui Dumnezeu”. Un apelativ pe deplin îndreptățit, de altfel.
Pictorul Maicii Domnului
Privind din perspectivă istorică, prima reprezentare iconografică a Maicii Domnului în sens propriu – adică așa cum știm noi că arată o Icoană – îi aparține Sfântului Evanghelist Luca, care după Pogorârea Sfântului Duh, în urma unor revelaţii, a pictat trei tipuri de Icoane ale Maicii Domnului. Afirmația aceasta, potrivit căreia Sfântul Luca este considerat „pictorul Maicii lui Dumnezeu” prin excelență, este fundamentată pe o mărturie a lui Theodor Studitul (sec. al VI-lea), un strălucit imnograf și teolog ortodox, care spune că împărăteasa bizantină Eudoxia ar fi trimis Pulheriei, o Sfântă Împărăteasă și o mare apărătoare a credinței, un portret al Maicii Domnului, Theotokos, pictat de Sfântul Luca. Tradiția aceasta este susținută, până astăzi, de textele liturgice care îl menționează în legătură cu acest aspect: „Zugrăvind Preacinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale”. De asemenea, o altă mărturie-cheie care atestă faptul că Sfântul Luca a reprezentat-o iconografic pe Maica lui Dumnezeu îi aparține Sfântului Ioan Damaschin, cel mai cunoscut apărător al Sfintelor Icoane, care ne-a lăsat ca moștenire o informație deosebit de importantă: „Dumnezeiescul Apostol și Evanghelist Luca a zugrăvit întocmai Sfântul și Preacinstitul chip al Maicii lui Dumnezeu, Maria, pe care a întâlnit-o la Ierusalim, aflându-se încă în trup și predicând în Sfântul Sion”. Sfântul Ioan continuă mărturia sa, arătând că Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a pictat-o pe Preacurata Fecioară în culori și în amestec de ceară, pe o bucată de lemn, ca să ne-o lase amintire și să ne-o arate așa cum era în realitate, dar văzută ca într-o oglindă.
Astfel, cele trei Icoane reprezentate de Sfântul Evanghelist Luca sunt: Maica Domnului Odighitria sau „Îndrumătoarea”, în care este reprezentată cu Pruncul în brațe, arătând spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu și spre mântuire; Maica Domnului Eleusa – „Mângâietoarea”, în care Maica Domnului Îl ține pe Fiul ei, care are fața îndreptată spre Ea și o mână în jurul gâtului ei sau al umărului și, nu în ultimul rând, Maica Domnului Oranta – „Rugătoarea”, reprezentare în care Maica Domnului apare cu mâinile desfăcute, fără Pruncul Iisus, în rugăciune pentru mântuirea întregului neam omenesc.
Din păcate, cele trei Icoane originale ale Maicii Domnului nu s-au păstrat până în zilele noastre, însă ele au constituit adevărate repere pentru întreaga artă iconografică bizantină de mai târziu. Iar dacă Icoanele nu s-au păstrat până astăzi, tradiția bisericii noastre a ținut vie o poveste foarte interesantă, legată de modul în care Sfântul Luca a pictat Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”. Astfel, se spune că neavând curajul și îndrăzneala de a o privi direct în ochi pe Maica Domnului, în timp ce picta această Icoană atât de cunoscută în întreaga lume, Sfântul Luca a lăsat ochii nelucraţi, deși toate trăsăturile feţei erau deja pictate. Se tot gândea cum să procedeze ca să încheie Icoana și să-i dea ultimul strat de lac, ultimul finisaj, însă îl împiedica sfiala şi respectul fără de margini pe care îl avea faţă de Maica lui Dumnezeu. Pentru că timpul trecea și nu ajungea să încheie lucrarea iconografică, a dat la o parte portretul început, gândindu-se că nu va putea niciodată să-l termine. Însă, chiar în următoarea zi, Maica Domnului i-a spus Sfântului Luca: „Fiul meu, adu-mi chipul pe care l-ai pictat!”. Mergând el în atelier, a dezvelit icoana și, luând-o, a văzut că ochii, ca prin minune, erau pictaţi deja pe pânză şi aveau cea mai frumoasă expresie. Cu niște caracteristici atât de umane, cum nu mai întâlnise în niciun chip zugrăvit până atunci.
Sfântul Apostol și Evanghelist Luca este recunoscut drept Sfânt octotitor al pictorilor de Icoane, dar și al medicilor, fapt menționat în finalul Epistolei către Coloseni, unde este scris: „Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit“ (Col. 4, 14). Se cuvine, așadar, ca toți cei care ne învrednicim cu una dintre aceste profesii sau care, tangențial, avem de a face cu ele, să aducem un gând de recunoștință și de rugăciune Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, cu prilejul zilei sale de prăznuire. Să ne facem încă o „cunoștință” în Ceruri, căci prietenia Sfinților cântărește nespus aici, pe pământ, dar mai ales întru cele veșnice, ale Împărăției.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro/
