SFINŢII

Preot Ioan Istrati 

Dumnezeu a venit pe pământ. Ne-a învățat Evanghelia. Unirea omului cu Dumnezeu. A murit pentru noi. A înviat din morți. S-a înălțat cu umanitatea la Cer. A trimis pe Duhul Sfânt în lume să întemeieze Biserica Lui, Trupul Lui în oameni. 

Duhul lucrează această unire dintre Capul Hristos și Trupul Biserica Lui. 

Oamenii se nasc din apă și din Duh la Botez, fii ai lui Dumnezeu, Sfinți preacurați, potire ale iubirii Lui răstignite. 

Omul căzut cade mereu, dar se poate ridica prin Botezul lacrimilor, Taina Spovedaniei. 

Unii oameni Îl iubesc atât de mult pe Dumnezeu, încât El devine totul în ei. Trăiește în ei. Iubește în ei. “M-am răstignit împreună cu Hristos, așa încât nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine”.

Acești oameni, asemănători cu Dumnezeu, uniți strâns cu El în Hristos,  ajung să iubească pe toți oamenii cum ne iubim noi mama. Cum ne iubim noi copiii. 

Trăiesc prezența Lui în ei. 

Vorbesc cu El. Suspină lacrimile Lui. Simt durerea Lui infinită pentru cei ce pier. Plâng peste cenușa lumii ca El. Ajută. Sunt buni. Iubesc. Se jertfesc. Devin Cruce. Înțeleg misiunea Lui. Nu mai pot trăi fără Hristos nicio clipă. 

Respiră lumina Lui. Se împărtășesc cu El în Euharistie. Sângele Lui le curge prin artere. Devin buni, fini, duioși, ca El. Se mânie ca El de stricăciunea lumii. Se depărtează de ea plângând ca Hristos pe Ghetsimani. 

Și așa, încet, încet, mor. Cu trupul. Sufletul lor e strâns îmbrățișat de Mirele vieții lor. Și nimic în cer și pe pământ nu-i mai poate despărți de Lumina vieții lor. Hristos. 

Au murit de sute de ani, dar trupurile lor, ca niște cărbuni atinși de Focul cel infinit, încă mai încălzesc lumea. Și ei se roagă o veșnicie pentru noi. 

Aceștia sunt SFINȚII.