După Sâmbăta lui Lazăr, în care Biserica noastră face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos, făgăduindu-ne tuturor învierea, creștinii ortodocși încep ultima săptămână a Postului Paștilor, numită Săptămâna Mare sau Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului. Aceste zile sunt un timp al mărturisirii păcatelor, al înmulțirii rugăciunii, dar și al introspecției, căci ne amintim la fiecare denie săvârșită în Biserici și mănăstiri de patimile pe care le-a suferit Hristos înainte de a fi răstignit pe dealul Golgotei.
O lucrare aparte, care se desfășoară în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului și care merită pe deplin să fie amintită în cadrul editorialului nostru este prepararea și sfințirea Sfântului și Marelui Mir, considerată a fi una dintre cele mai importante rânduieli săvârșite înaintea praznicului Învierii Domnului. […] Ne-am gândit să punem pe hârtie câteva detalii pe care ar fi bine să le reținem și să le transmitem, mai departe, celor apropiați. Până la urmă, sunt informații care țin de „abecedarul” credinței noastre ortodoxe și pe care bine ar fi să le stăpânim așa cum se cuvine.
- În Sfânta Scriptură există peste 600 de referiri la mir și la uleiurile sau plantele aromatice din care au fost ele extrase. Spre exemplu, în Cartea Psalmilor se spune: „Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta” (Ps. 44, 10), iar în Cartea Ieșirii, la capitolul 30, Dumnezeu Însuși i-a dat lui Moise o formulă specifică pentru prepararea mirului: „Apoi, a grăit Domnul cu Moise şi a zis: Să iei din cele mai bune mirodenii […], cinci sute sicli casie, după siclul sfânt, şi untdelemn de măsline un hin. Și să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta ungere […]”.
- Ca o definiție generică, Sfântul și Marele Mir este un untdelemn amestecat cu mirodenii, preparat prin fierbere după o rânduială anumită în primele trei zile din săptămâna Patimilor şi sfinţit de către Întâistătătorul Bisericii alături de ierarhii Sfântului Sinod în ziua de joi a acestei săptămâni, la Sfânta Liturghie.
- Sfântul și Marele Mir este alcătuit din vin, ulei de măsline şi alte 39 de mirodenii, amestecate şi fierte continuu mai multe zile. Este vorba despre plante cu felurite denumiri, precum Hypericum, Lignum balsami, Spina alba, Saluinca, Cassia nigra, Caryophilli (cuişoare), Rosmarini (semen), Ralitum (caulis muscata) (nucşoară) și altele asemenea, dar și rășini precum Olibanum (tămâie), Terebentină, Styrax, Moschus, Opobalsamum, în cantități variabile.
- În Arhieraticon, cartea de cult care cuprinde rânduiala slujbelor săvârşite cu arhiereu, citim că Luni, în Săptămâna Mare, după rugăciunile „Împărate ceresc”, „Tatăl Nostru” și Condacul Rusaliilor, Patriarhul sau un ierarh delegat cădeşte Biserica, materiile şi vasele pregătite. Apoi stropeşte cu aghiasmă materiile şi vasele, merge la locul rânduit pentru fierbere şi stropeşte cu aghiasmă locul. Apoi, în timp ce un diacon începe să citească Evanghelia, preoţii care vor prepara Sfântul şi Marele Mir se îmbracă în stihar, epitrahil, brâu şi mânecuţe, apoi clătesc cu aghiasmă caldă toate vasele şi obiectele folosite la prepararea şi păstrarea Sfântului şi Marelui Mir.
- Marți, după ce începe citirea Ceasurilor, preotul rânduit aprinde focul apoi toarnă vinul, cam vreo 60 litri, într-un cazan mic. Pe o masă apropiată, se amestecă bine toate plantele, iar preotul începe să le toarne încet peste vinul încălzit, amestecând continuu. După două ore de fiert, se stinge focul şi se lasă decoctul peste noapte, la răcit.
- Miercuri, după ce se aprinde din nou focul, decoctul pregătit se varsă într-un cazan mai mare, după care se adaugă întreaga cantitate de ulei de măsline curat (aproximativ 60 litri), doi preoți amestecând continuu pentru a se evita prinderea de marginile cazanului. După aproape patru ore de fierbere continuă, în tot amestecul se toarnă rășinile, iar la final ecleziarhul sau cel mai mare dintre preoți citește o rugăciune de mulțumire.
- Joi este punctul culminant al rânduielii. La finalul Ceasurilor, Patriarhul, alături de ceilalți ierarhi intră în Biserică, se închină la Icoane și se îmbracă în sfintele veșminte. Așezându-se în mijlocul Bisericii, încep rânduiala propriu-zisă a sfințirii Sfântului şi Marelui Mir, alcătuită din rugăciunile slujbei Vecerniei, alături de celelalte rugăciuni speciale, în care sunt enumerate concis darurile pe care le împărtășește Taina Sfântului Mir.
- După sfințirea din Joia Mare, Sfântul și Marele Mir este distribuit episcopilor și preoților, ajungând în toate Bisericile și din ţară pentru a fi folosit la Taina Mirungerii, sfinţirea Bisericilor şi a Sfintelor Altare. El este transportat în vase speciale confecționate din inox argintat. Prin mulţimea mirodeniilor din care e făcut, el simbolizează mulţimea şi diversitatea darurilor şi puterilor Sfântului Duh.
- În tradiția ortodoxă, orice persoană „ia contact” cu Sfântul și Marele Mir imediat după Botez. Mai precis, ca o prelungire a Tainei Botezului, preotul citeşte o rugăciune în care Îl roagă pe Dumnezeu să învrednicească pe noul botezat de darul ungerii cu Sfântul Mir şi de împărtăşirea cu Sfintele Daruri. Apoi, îl unge cu Sfântul Mir, făcându-i Semnul Sfintei Cruci: la frunte, pentru sfinţirea minţii şi a gândurilor; la ochi, nări, gură şi urechi, pentru sfinţirea simţurilor; la piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi a dorinţelor; la mâini şi pe picioare, pentru sfinţirea faptelor şi a căilor noului creștin.
- Cu toate că, în vechime, sfințirea Marelui Mir era privilegiu aparte al Patriarhului Ecumenic, datorită relațiilor diplomatice apropiate ale domnitorilor români cu Patriarhii celorlalte Biserici Ortodoxe, în țara noastră acest lucru s-a întâmplat chiar dinainte de primirea autocefaliei (a conducerii proprii). Astfel, conform documentelor, Marele Mir a fost sfinţit prima dată în 1513 de Patriarhul Pahomie al Constantinopolului la Târgovişte, la solicitarea Sfântului Neagoe Basarab.
Astfel, în loc de concluzie, înțelegem că Sfântul și Marele Mir este o materie sfântă, iar rânduiala sfinţirii lui, ca și lucrarea sa ulterioară în cadrul Bisericii are o semnificaţie şi o importanţă deosebită. De aceea, este important să reținem că Sfântul și Marele Mir nu trebuie confundat cu uleiul din candele, nici cu uleiul binecuvântat în cadrul Tainei Sfântului Maslu, cu mirul pe care îl primim pe frunte la finalul Sfintei Liturghii sau al altor slujbe sau cu cel pe care îl cumpărăm fiecare dintre noi de la pangarele Bisericilor și mănăstirilor. Fiecare are propria sa întrebuințare, însă doar Marele Mir este cel folosit prin excelență la Taina Mirungerii, la sfințirea Bisericilor, a antimiselor și a Sfintelor Altare, dar la reprimirea în sânul Bisericii noastre a celor rătăciți sau căzuți din dreapta credință.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro/
