Sfântul Ioan Gură de Aur
Să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinşi de frică, în aşteptarea atacului duşmanului, să fim mereu cu multă luare-aminte şi cu mintea trează şi pentru ca să ne uşurăm ostenelile pentru virtute, cu nădejdea plăţii viitoare şi cu răsplata bunătăţilor celor veşnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi.
Însuşi iadul pentru aceasta l-a pregătit, ca frica de pedeapsă şi grozăvia chinurilor să ne împingă spre împărăţie. Ai văzut cât de iscusită e iubirea de oameni a Stăpânului? Face şi iscodeşte totul, nu numai ca să mântuie pe cei creaţi de El, ci şi ca să-i învrednicească de bunătăţile cele nespuse. De asta ne-a dăruit şi voinţă liberă, de asta a sădit în firea şi în conştiinţa noastră cunoştinţa păcatului şi a virtuţii, de asta a îngăduit să existe diavol şi ne-a ameninţat cu iadul, pentru ca să nu facem cunoştinţă cu iadul, ci să dobândim împărăţia.
Iar Dumnezeu îi dă voie sau pentru a ne certa, sau pentru a ne pedepsi, sau pentru a ne face mai încercaţi, ca de exemplu pe Iov. Nu vezi că nu se apropie de Iov, că nu cutează a veni lângă el, ci stă departe, înspăimântat şi tremurând? Dar de ce vorbesc eu de Iov? A năvălit asupra lui Iuda şi încă n-a cutezat a-l lua sub stăpânirea sa până ce nu l-a scos Hristos din ceata sfântă a Apostolilor.
Atleţii care au încredere în forţele lor se prezintă cu curaj în faţa adversarilor şi le dau toate foloasele ce pot să dorească, pentru ca victoria să fie mai glorioasă; tot astfel şi Dumnezeu lasă în mâinile diavolului întreaga persoană a dreptului, pentru ca pentru acest drept, doborând pe vrăjmaşul său, cu toate foloasele ce avea asupra sa, coroana să fie cu atât mai strălucitoare. Este un aur curat, aruncă-l în cuptorul cel mai fierbinte, încearcă-l în orice fel îţi va plăcea, tu nu-i vei găsi nici o necurăţie.
Dacă vrei să ştii, şi diavolul ne este de folos dacă ne folosim de el cum trebuie; ne aduce mari foloase şi câştigăm nu neînsemnate lucruri.
Dumnezeu a avut un scop când n-a nimicit pe diavol: a îngăduit acelora care mai înainte fuseseră doborâţi de el, să-l doboare pe diavol, iar hotărârea aceasta a lui Dumnezeu este, pentru diavol, mai mult decât o pedeapsă, şi este destul de puternică să-i aducă cea mai puternică osândă.
Dacă diavolul ar fi pierit şi ar fi dispărut de la început, mulţi oameni poate că ar fi socotit basme toate relele săvârşite de el, înainte ca Dumnezeu să-l fi nimicit, anume că a înşelat pe om, că l-a scos din bunătăţile cele multe; dimpotrivă, s-ar fi spus că Dumnezeu a făcut asta, a pierdut pe diavol, mânat de invidie şi de răutate. Nu sunt şi acum oameni care îndrăznesc să susţină asta, deşi au îndestulătoare dovezi că diavolul nu urmăreşte altceva decât să înşele? Ce n-ar îndrăzni însă oamenii să spună, ce n-ar îndrăzni oamenii să rostească dacă ar fi fost nimicit diavolul, dacă deci n-ar cunoaşte, pe propria lor piele, răutatea lui?
Multe sunt uneltirile lui, multe căile lui, prin care încearcă să pună piedică celor mai trândavi! De aceea, trebuie să cunoaştem bine uneltirile lui, ca să scăpăm de laţurile lui şi să nu-i lăsăm nicio portiţă de intrare. Să ne păzim bine limba, să punem strajă ochilor, să ne curăţim mintea şi să fim totdeauna gata de luptă, ca şi cum ar năvăli asupra noastră o fiară sălbatică ce încearcă să ne vatăme. Căci el face toate eforturile pentru a ne ispiti, el ne încearcă de aproape şi ne întinde din toate părţile piedici şi curse pentru ca să ne piardă.
Trebuie deci să priveghem şi să-i închidem porţile; dacă el află cea mai mică intrare, imediat o face şi mai mare, şi, puţin câte puţin, el va face să treacă toate forţele lui. Dacă avem ceva virtute pentru mântuire, să nu-l lăsăm să se apropie nici în cele mai mici lucruri, pentru a ne scăpa şi în cele mai mari. Va fi, în sfârşit, de-o extremă nebunie, ştiind cât este el de veghetor şi atent pentru a pierde sufletul nostru, de a nu fi la fel de veghetori şi a pune o grijă egală pentru mântuirea noastră.
