A existat cândva o mănăstire în care toți monahii îmbătrâniseră și muriseră, în afară de unul, care trăia acolo ca pustnic. Acest monah era cu desăvârșire neștiutor de carte, însă avea o credință puternică și multă simplitate. În timp ce-și făcea slujbele și ascultările, credea că Hristos și Sfinții sunt vii și-l însoțesc, de aceea adeseori le vorbea, așa cum vorbește cineva cu un om viu.
Într-o zi, când a ieșit din mănăstire, niște tâlhari au intrat și au furând tot ce au găsit, le-au încărcat pe animalele lor și au plecat. Când monahul s-a întors și a văzut mănăstirea prădată, s-a tulburat. A alergat îndată în biserică, care era închinată Sfântului Nicolae, a stat înaintea icoanei Sfântului ocrotitor al mănăstirii și a spus:
– Sfinte al meu, Nicolae, ce s-a întâmplat aici când am lipsit? Au venit niște oameni răi și au prădat mănăstirea, iar tu ai privit la ei și nu le-ai spus nimic? Ce ai făcut ca să-i împiedici pe tâlhari? Văd ca n-ai făcut nimic. Pentru aceasta nu meriți acest loc pe care-l ai cum, de vreme ce nu ai apărat mănăstirea. Te voi scoate de aici.
Și îndată a scos icoana Sfântului din catapeteasmă, a scos-o în afara mănăstirii, a rezemat-o de o stâncă, după care monahul s-a întors și a încuiat poarta.
Nu a trecut un ceas și aude lovituri puternice în poartă. Când deschide, ce să vadă? Tâlharii cu animalele lor încărcate cu toate cele furate se întorseseră și-i spuneau monahului:
– Noi am prădat mănăstirea și după ce am plecat, animalele noastre mergeau după noi, dar după puțină vreme s-au oprit și nu mai voiau să meargă. Le-am bătut, le-am tras, dar nimic, ele rămâneau nemișcate. Dar de îndată ce le-am întors înapoi, au luat-o la fugă. Atunci ne-am zis „Se vede că Dumnezeu vrea înapoi cele furate” și ți le-am adus.
Monahul a luat lucrurile și după ce au plecat tâlharii a mulțumit lui Dumnezeu. Atunci și-a adus aminte de icoana Sfântului Nicolae și mergând la stânca unde o rezemase, s-a închinat și a spus:
– Acum da, Sfinte Nicolae. Ești ocrotitorul Mănăstirii.
A luat cu bucurie icoana Sfântului și a așezat-o la locul ei.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
