Lucrarea semnată de Mitropolitul Nectarie de Pentapolis, sub numele de Nectarie Kefala, tratează ideea de nemurire a sufletului într-o perioadă în care mai multe curente de gândire promovau materialismul și negau spiritul ca pe ceva imposibil de dovedit științific.
Studiul este împărțit în două capitole: unul tratează existența sufletului în filosofia vechilor greci și în Sfânta Scriptură, iar celălalt aduce dovezi și argumente despre nemurirea sufletului.
Reproducem ultimul argument adus de Mitropolitul de Pentapolis în favoarea nemuririi sufletului: însăși faptul că am conceput ideea despre nemurirea sufletului dovedește că aceasta există.
Iată de ce (intertitlurile aparțin redacției Basilica.ro):
Dacă am fi doar materie, nu am putea avea ideea despre nemurire
„Omul are suflet nemuritor pentru că ideea despre nemurirea sufletului este înnăscută în el. Ceea ce se petrece în natură îl convinge pe om, în fiecare zi, că toate ființele sunt muritoare. Prin urmare, ideea de moarte trebuie să fie gândirea pozitivă și finală a omului. Ideea de nemurire nu-i vine omului de nicăieri, căci tot ceea ce percepe cu simțurile sale nu-i dă noțiunea despre nemurire. Această idee despre nemurire, pentru că nu este percepută de simțurile omului, ar trebui să nu existe.
Dar cu toate acestea ideea de nemurire a existat în toate timpurile la om. De unde i-a venit ea? Nu cumva de la materie a luat omenirea ideea de nemurire! Am zis însă că omul nu poate avea nimic din ceea ce n-a primit. Tot ceea ce are, a luat din natura ce-l înconjoară. Iar natura ce-l înconjoară îi vorbește numai despre moarte. Prin urmare, moartea ar trebui să fie singura concluzie a omului.
Omul însă, împotriva concluziilor sale și a fenomenelor cu privire la moarte pe care le observă, are ideea de nemurire. Cum s-a ridicat el de la ideea de moarte la ideea de nemurire? Cum a căpătat convingerea despre adevărul nemuririi și, potrivit cu această idee, și-a reglementat întreaga purtare a vieții sale? Ridicarea de la ideea de moarte la aceea de nemurire este imposibilă și, deci, inadmisibilă. Așadar, omul n-a luat de la natură ideea despre nemurire pentru că, urmând fenomenelor vieții, nu trebuia să aibă această idee.”
Fără nemurire, ideea de perfecționare este un nonsens
„Ideea despre nemurire însă, pentru că există, trebuie căutată în Dumnezeu în care și există. Numai Dumnezeu poate să comunice această idee. Dar materia nu poate nici primi și nici pricepe descoperirea lui Dumnezeu pentru că nu este susceptibilă de aceasta, întrucât nu are puterea de a raționa, adică nu are spirit prin care să se pună în legătură cu Dumnezeu, Care să descopere. Dacă omul este doar materie atunci este lipsit de puterea spirituală și nu poate relaționa cu Dumnezeu.
În acest fel, omul nu putea să ia de la Dumnezeu ideea descoperită. Dar omul, având ideea de nemurire, a luat-o de la Dumnezeu, Cel nemuritor. Tot cel ce poate lua ceva de la Dumnezeu are capacitatea de a primi și de a înțelege pe Dumnezeu și descoperirea Sa cea dumnezeiască. Dacă omul n-a luat această idee la voia întâmplării, a luat-o de la Dumnezeu, căci omul are ideea descoperirii.
Deci, omul are capacitatea de a primi și de a înțelege pe Dumnezeu, are spirit care vine în contact cu Dumnezeu, Care Se descoperă. Așadar, omul nu este materie fără suflet și fără rațiune, ci ființă însuflețită, intelectuală și primitoare a descoperirii dumnezeiești. O astfel de ființă trebuie să aibă suflet nemuritor întrucât prin acest suflet poate relaționa cu Dumnezeu.
Sufletul învață și primește înțelepciune de la Dumnezeu spre o perfecționare neîntreruptă. Perfecționarea însă, cu excepția ideii de nemurire, este un nonsens.
Prin urmare, omul este înzestrat cu suflet nemuritor.”
(Traducerea din limba greacă în limba română a fost realizată, între anii 1902-1903, de Pr. D. Popescu-Moșoia și Grigore Theodorescu)
Sursa: http://basilica.ro.
