Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul
Nicodime preafericite,
Care doreai odinioară
Ca să trăiești la noi în țară,
Acum caută din Ceruri
Și vezi pe fii României
Cum poartă jugul tiraniei.
Cu Sfântul Stareț de la Neamț
Să dai acuma ajutor
Prea necăjitului popor,
Iar tabăra înșelăciunii
Din vatra noastră strămoșească
Degrabă să se risipească!
În țara noastră primitoare
Acum nu mai este “soare”
Cu razele de libertate,
Căci vântul de la miazănoapte
Aduce negura de moarte.
Cu darul tău cel sfânt, Părinte,
Să mângâiai pe cei necăjiți
Și să dezlegi pe cei robiți,
Iar pe organele pierzării
Care hulesc Sfânta Credință
Întoarce-i către pocăință!
Învățătura ta cinstită
Să fie iarăși folosită
De neamul nostru românesc
Și “coarnele lui Veliar”
Să nu se mai înalțe iar!
Pidalionul scris de tine
Să fie nației creștine
Ca o duhovnicească cramă,
Iar cartea “Celor Cinci Simțiri”
Oglinda Sfintei mântuiri.
În viața noastră necăjită
Și de păstorii buni lipsită,
La toți creștinii pravoslavnici
Luceafăr să ne fie-n cale
Sfințenia vieții tale!
