”Străduiți-vă să mergeți la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleși vor înțelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se ducă la biserica apostată, însă nu trebuie să mergem într-acolo în niciun caz. Vă rog, stați în credința ortodoxă până la ultima suflare și vă veți mântui”.
Mărturisirea a fost lucrul de căpetenie al ascultării Părintelui Kuksa și toți tindeau să se mărturisească la el și să primească sfat și zidire sufletească. Starețul nu-i condamna niciodată pe cei păcătoși și nu-i îndepărta, ci, dimpotrivă, compătimitor, îi primea întotdeauna pe aceștia. El spunea: “Și eu sunt păcătos și iubesc pe cei păcătoși. Nu e om pe pământ care să nu fi greșit. Numai Dumnezeu singur este fără de păcat, iar noi toți suntem păcătoși“.
Tinerilor lui duhovnicești, Părintele Kuksa le poruncea să-și înfrâneze cu atenție simțurile, mai ales vederea, și le poruncea să se roage astfel: “Maica Domnului, păzește-mă pe mine în curăție sufletească și trupească”.
El întotdeauna învăța și prevenea să se meargă pe calea de mijloc, “împărătească”, mai ales să nu se exagereze cumva, și să nu se postească fără măsură. Starețul spunea: “Trupul nostru este ajutător pe calea mântuirii. Va veni vremea când vom vrea să mâncăm și nu ni se va da. De aceea, dacă am mâncat, să mulțumim lui Dumnezeu și dacă am dormit, să mulțumim lui Dumnezeu. Pentru toate să mulțumim lui Dumnezeu!”
Ispitele întregii lui vieți starețul le-a biruit amintindu-și de suferințele de pe cruce ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos și de dătătoarea de viața Înviere a Lui. Monahiei Varvara, fiica lui duhovnicească, îi spunea: “Când te copleșește ceva, nu te întrista, ci totdeauna stai cu duhul la mormântul Mântuitorului, ca și mine: eu, și în închisoare, și în deportare, am stat totdeauna cu duhul la mormântul Domnului!”.
Când batiuska vorbea despre vremurile de pe urmă, spunea că unii dintre fiii lui duhovnicești vor trăi până în vremea Antihristului. Starețul zicea: “Au fost mucenici, și acum vor fi. Cei de pe urmă vor fi mai mari ca cei dintâi. Căci vor purta munci mai multe“.
“Domnul nu-i lasă pe ai Săi, numai că e nevoie să nu uităm că toți umblăm în fața Lui. Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu se vor lipsi de tot binele“.
Nădăjduind în mila lui Dumnezeu către el, starețul le-a spus fiilor lui duhovnicești că, după sfârșitul vieții sale, să vină la mormântul său și să-i vorbească ca și în viață, vărsându-și toate supărările și nevoile. Și, într-adevăr, toți cei care soseau cu credință la locul de odihnă al starețului, prin bineplăcutele lui rugăciuni și prin mijlocirea lui, întotdeauna primeau mângâiere și lămurire în problemele cu care se confruntau. Părintele Kuksa a profețit că de la mormântul lui mulți vor veni să ia pământ. Și, într-adevăr, oamenii din Odessa, cât și cei care vin la mănăstire de departe, iau pământ de la mormântul părintelui. Cu acest pământ, atât ei, cât și cei apropiați ai lor, cu rugăciunile preacuviosului, primesc vindecare în boli și neputințe.
Extras din Viaţa şi minunile Sfântului Kukşa de la Odessa, Editura Sophia şi Cartea Ortodoxă.
