De vorbă cu actorul Dan Puric despre starea neamului nostru
Mulți dintre noi asistăm cu durere la fărădelegile, din ce în ce mai multe, care devin legi. Pe mulți ne doare sufletul văzând cum pe zi ce trece țara noastră nu mai este țara noastră. Din fericire, sunt câteva voci, puține cei drept, care strigă: „Deșteaptă-te, române!”. Una dintre aceste voci este cea a actorului Dan Puric, care speră ca la strigătul lui de durere să se adauge și alte strigăte venite din suflete de români adevărați. Interviul de mai jos este un îndemn de a lua atitudine împotriva celor care vor să ne distrugă neamul și credința, acum, cât se mai poate, „căci dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga”. (I.M.).
– Stimate domnule Dan Puric, principiul „Divide et impera”, dezbină și stăpânește, parcă este tot mai mult aplicat de conducătorii noștri. De ce s-a ajuns la o asemenea situație?
– În primul rând, conducătorii noștri nu sunt decât un vector de transmisie la ceea ce s-a hotărât la nivel înalt. Este o diluare a identităților, începând de la identitatea biologică, sexuală până la cea națională. Trăim o epocă, cum se numește acum, post-identitară. Ceea ce se întâmplă face parte dintr-un program al globalizării și atunci trebuie să se meargă pe principiul acesta al disipării. „Divide et impera” era o strategie al Imperiului Roman. De data acesta nu mai e o strategie, este o agendă a unei ideologii cu dimensiuni satanice, care duce către dizolvarea legăturii cu Dumnezeu. Îmi aduc aminte de o măicuță de la Diaconești care mi-a zis: „Când eram în lume, m-am dus să aprind o lumânare la Mănăstirea Antim și am auzit o voce în spate: «Când au căzut Adam și Eva?». M-am întors și am văzut un monah cu față pătrunzătoare, în vârstă, care mă privea. Nu am putut să răspund și tot monahul mi-a zis: «Când nu au mai fost în același duh»”. Când cad doi oameni care înainte s-au iubit? Când nu mai sunt în același duh. Când cade un popor? Când membrii acelui popor nu mai sunt în același duh. Este o vorbă: „Ferește-ne, Doamne, de ciumă, de rele, dar mai ales de războiul cel dintre noi.” Ei bine, războiul dintre noi a fost declanșat. În pandemie au fost taberele vaccinați – nevaccinați; acum, cu războiul din Ucraina, putiniști – europeni. Dacă privim puțin la nivelul națiunilor, toată migrația este sponsorizată. Au vrut să fie bombe etnice pentru civilizația europeană și au reușit. Și la noi, această deșertizare, nouă milioane de români afară, am rămas cam douăsprezece milioane. Se vorbește de o nouă ordine politică, ordine mondială, ordine administrativă, ordine financiară. Acestea sunt făcute cu un plan minuțios, lent, o revoluție invizibilă de distrugere a legăturilor dintre oameni. Creștinismul a adus o altă ordine, ordinea iubirii. Iar asta trebuie distrusă.
„O conștiință de genul lui Eminescu”
– Își dau oare românii seama cât de mult sunt dezbinați între ei?
– Nu. Nu-și mai dau seama decât un procent de 10-12 %. Am fost câteva zile în Franța. Sunt pustii străzile, oamenii stau foarte izolați. Acest fel de viață egoistă, tipic occidentală, a început să cuprindă și România. Nu-și dau seama, ba din contra imită; nu mai au gradul de cultură necesar și nu mai au fiorul acela creștin. Se pune accent pe îmbuibarea materială, pe confort și supraconfort care este făcut special – un supraconfort care duce la imbecilizare. Adică în esență, trebuie să se rupă omul de Dumnezeu și legăturile dintre oamenii. Și în mare parte s-a reușit. S-a reușit și prin profesorii care au trădat dimensiunea creștină a acestui popor. Prin mamele și părinții care au trădat și care aderă la noile ideologii. Prin politicieni. Oamenii politici au și ei copii. Nu-i mai interesează! Nu-i mai interesează dacă vine legea să le schimbe sexul, ei sunt în stare să schimbe sexul copiilor, numai să le fie lor bine. Trăim, din punctul acesta de vedere, mutații patologice. Sunt în stare de orice compromis. În contextul acesta am scris eu scrisoarea aceea către guvernanți. Ca un semnal de alarmă. Nu atât pentru ei, că au mintea, gândul și sensibilitatea procesate, ca alimentele astea cu E-uri. Am scris mai mult pentru conștiințele libere care se roagă. E foarte important acum să facem ceva. Noi nu mai avem un paznic al ființei naționale. Eminescu a fost un paznic al ființei noastre naționale. Știți ce spunea Octavian Goga? „O țară se apară cu regimentele armate sau cu o statuie de care sunt legate mii de inimi”. Statuia aceea era Eminescu. Avem nevoie astăzi de o conștiință de genul acesta. Am mai zis, Eminescu a început fiind angajat ca sufleur al Teatrului Național și a terminat ca sufleur al conștiinței naționale. Eminescu dorea să fim uniți în cugetare și în viețuire națională. Când avea vreo douăzeci și nouă de ani a scris la Timpul un lucru pe care ai sentimentul că l-a scris ieri: „Iubesc acest popor bun, blând, omenos pe spatele căruia diplomații fac hărți și împărații războaie, despre care el habar nu are”. La nouăsprezece ani a zis „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ Țara mea de glorii, țara mea de vis”. Nu a zis țara mea de compromis, țara mea de margine a Europei. Era o credință absolută, o iubire absolută care unea. Ei, lucrul acesta a devenit o ţintă pentru intelectualii români. Ei sunt cei mai mari vinovați. Miniștrii Educației, toți care au fost, sunt vinovați. Din punctul meu de vedere sunt criminali morali. Miniștrii Culturii, cu câteva excepții, n-au păzit identitatea, matca sufletească a neamului.
– Dacă continuăm așa și nu avem atitudine față de ceea ce ne impun mai marii țării și mai marii lumii, unde credeți că vom ajunge?
– La ceea ce și-au propus ei, în 30-40 de ani, această țară o să dispară. De pe vremea lui Eminescu se chinuiau s-o facă. Acum suntem la un vârf de deget să ne împingă în război. Fac eforturi și președintele și conducerea țării. Slugi care nu au nicio responsabilitate. La deschiderea anului UNATC, Președinte Iohannis a spus că punctele cardinale sunt homosexualitatea, lesbianismul și teoria gender. Acestea sunt punctele cardinale ale dumnealui! Păi, cu corabia aceasta nu faci decât să te scufunzi. Punctele cardinale ale acestui neam au fost şi sunt credința în Bunul Dumnezeu, tradiția, cultura, modelele, martirii. Iar el săracul, îi zic săracul că-l compătimesc, când vine cu asemenea aberații patologice la nivel de șef de stat… La noi nu prea au luat atitudine așa-zișii intelectuali. Este o somnolență. Ceea ce fac eu acuma, strig cu durere. Ăsta nu este un interviu, este un strigăt. Să dea Bunul Dumnezeu să mai strige și alții, pentru că de ani de zile le-am spus și iată că, din nefericire, am dreptate: vom ajunge să facem un Mărășești personal în fiecare familie. Teatrele au devenit bordeluri ale ideologiei Comunității Europene, în care cuvintele ordinare, de joasă calitate devin reprezentative pentru viața de zi cu zi în realitate. În numele libertății de expresie apar tot felul de patologii sexuale. Critica la noi este subordonată. Ministerul Culturii aplaudă așa ceva. Eu nu aplaud. Eu am zis că nu am colegi din punctul ăsta de vedere. Cultura la noi a devenit focar de infecție ideologică. Eu nu am acceptat să mă dezbrac nud la Teatrul National sau să spun niște lucruri abjecte atunci când mi-au cerut. Chiar mi-a cerut așa ceva un regizor care fusese vreo 30 de ani prin America. Singurul care m-a susținut atunci (colegii mei au zis că sunt comunist) a fost un domn actor cu părul alb care i-a zis regizorului: „Dragul meu, și eu, ca și Dănuț, nu putem să spunem cuvintele acelea. – Dar de ce, că e o chestie modernă? – Nu pot, dragul meu, că se întoarce mama în groapă!”. Era Gheorghe Cozorici.
„Dar oamenii tac, tac…”
Un popor nu moare neapărat dintr-o catastrofă naturală sau un război. Din contră, atunci se resuscitează instinctul de conservare. Dar în schimb, poate să moară dintr-o letargie a conștiinței. Sunt orașe întregi care dorm, din punct de vedere al conștiinței. Îi văd la terase, numai pe telefon. El iese cu iubita și fiecare este cu telefonul lui. Nici nu se mai uită unul la altul. Merg cu căștile pe stradă sau stau pe laptop. Nu mai citesc. Știți că suntem prima țară din Europa în ceea ce privește analfabetismul? Eu nu vreau să generalizez, pentru că sunt profesori care suferă și care luptă. Dar sunt enclave. Sunt enclave de doctori, așa cum au fost în timpul pandemiei, care s-au opus la crimele care au avut loc și care au fost acuzați. Sunt enclave de părinți care luptă, dar la nivel de țară trebuie să acuzăm: Sunteți criminali! Vă acuz public: Sunteți criminali! Care sunt consecințele pe termen lung? În Scoția se chinuie să impună o lege ca la paisprezece ani copilul să aibă dreptul să-și aleagă sexul și, dacă părinții se opun, să facă pușcărie șapte ani și să le fie luați copiii. Și la noi vine această patologie. În mod normal, ar trebui ca medicii să aibă conștiință să se ridice și să spună care sunt consecințele pentru copil. Că nu se spune că psihopații care au făcut o asemenea ideologie au distrus oameni care și-au schimbat sexul și la vârsta de treizeci-treizeci și trei ani s-au sinucis? Dar oamenii tac, tac… Ei, asta este! Și atunci „Divide et impera” este deja o chestie soft, ca să zic așa în termeni de computer. Trăim o devastare, un tsunami care vine peste noi.
– Creştinii ce atitudine ar trebui să aibă?
– Dacă creștinii ar avea un tonus creștin, n-ar fi lăsat să se întâmple nimic din toate astea… Cred că este un creștinism de paradă, te închini la Biserică, dar în fața instituției seculare ești o slugă. România este una dintre cele mai bogate țări din Europa, este una dintre cele mai frumoase. Simion Mehedinți spunea: „La fiecare 20 de km se schimbă peisajul”. Trebuie deșertizată și trebuie ocupată. În primul rând, trebuie să insufli tineretului că nu are nicio legătură cu țara. Am fost în Franța și am văzut într-un orășel mic o mănăstire superbă, cam de ev mediu. Jumătate era făcută primărie și jumătate era igrasie și era părăsită. Și am gândit așa: Când o mănăstire devine muzeu, ea niciodată nu va mai redeveni mănăstire. Când un popor își pierde credința în Dumnezeu și în sine, niciodată nu va mai deveni un popor. Devine o populație, iar ţara, o regiune. Acesta este tot efortul care se face și este cu lovituri date pe față, dar și cu doze homeopatice.
„Ei ne construiesc șosele, noi drumuri către Dumnezeu”
Trebuie să înțelegem că civilizația nu e totuna cu spiritualitatea. Eu am scris de 15-20 de ani: „Occidentul ne civilizează și noi îl spiritualizăm”. Sunt două lucruri total diferite. Ei ne construiesc șosele, noi drumuri către Dumnezeu. Ei au pierdut drumul către Dumnezeu. Știm că marile ideologii care au distrus pământul acesta, au fost determinate de oameni care nu erau normali. Românul a avut întotdeauna o înțelepciune. Cei de la Davos zic că ştiu totul, pe când țăranul român zice: „Pe asta numai Dumnezeu o știe!”. Aici, la noi, este o civilizație spirituală superioară. De asta a spus Petre Țuțea: „O babă care crede în Dumnezeu este net superioară unuia cu premiul Nobel care aduce o distrugere.”
Iisus a zis: „Nu te teme turmă mică!” Luca 12:32. Dar războiul este inegal și dur, pentru că, ia, gândiți-vă, în calitate de mamă, în calitate de femeie, în ce poziție sunteți pusă de această ideologie. O ideologie de-a dreptul criminală. Criminală! Noi trebuie să dăm mărturia cea bună. L-au întrebat pe Lao Tzu, un filozof chinez, cu circa 600 de ani înainte de Hristos: „Daca ați fi împărat, ce ați face? – Aș numi corect lucrurile – Cum? – Aș zice: Uite un om bun!, Uite un criminal!”. La noi nu se numesc corect lucrurile. Vă dau un exemplu de viclenie din asta ideologică. M-a sunat o domnișoară de la BBC să mă întrebe dacă sunt de acord cu lecțiile de religie ortodoxă în școli. I-am zis: „Domnișoară, acesta este poporul român: neamul, credința și limba sunt concrescute. Apoi, credința ortodoxă la noi este ca limba română, credința ortodoxă nu este nici facultativă, nici obligatorie. Este. Și ce este nu se discută. La nivel de opinie putem sta de vorba până mâine dimineața. La nivel de credință, nu”.
– Sunteți printre cei care au inițiat organizarea unui nou referendum pentru familie. De ce doriți să vă implicați în aceasta inițiativă cetățenească?
– În primul rând, ca să arăt că nu sunt inert politic. Omul este și zoon politikon, în concepția lui Aristotel, este și ființă liturgică, dar, la un moment dat, trebuie să lucrezi și pe criterii politice. Nu poți să stai numai în trăire duhovnicească, pentru că ăștia te calcă în picioare. Dacă ești un adevărat creștin, aperi granițele. Vi se pare firesc ca dintr-un lucru normal, noi să facem referendum? După asta o să facem referendum să ne păstram identitatea sexuală. Unde am ajuns?! Să facem din normalitate referendum. Referendum care vizează familia dintre un bărbat şi o femeie, și respectiv referendum pentru plăţile în numerar, ca să nu devină totul controlat. Totul devine digitalizat. Totul este smart, televizorul este smart, telefonul este smart, și omul din ce în ce mai dobitoc. Asta e tehnologia, mergem înainte. Dar dacă stați de vorbă cu un pilot de aviație sau cu un navigator, spune că în afară de tastatura aceasta, trebuie să știi să conduci manual. Pentru că dacă se strică programarea, s-a prăbușit avionul. V-ați gândit vreodată că se poate da un șoc energetic în care toate instrumentele acestea să cadă? Telefoanele, toate instalațiile. Eu îl numesc infarct tehnologic. Ce te faci atunci? Era un ministru al învățământului, acum cinci-șase ani, care a spus că învățământul trebuie digitalizat. Unei fetiţe de șase ani i s-a dat o carte şi nu putea s-o răsfoiască, ea apăsa pe carte. Ministrul acela nu înțelegea că atunci când un copil scrie sunt alte procese psiho-fizice, alte sinapse neuronale. Sigur că trebuie să știe și partea digitală, dar copilul trebuie să învețe să scrie. E ca și cum iei un copil și îl plimbi cu căruciorul. Omule, nu înțelegi că trebuie să meargă, să fie biped? Să răspundă la informațiile genetice.
„M-a învins Icoana!”
Problema știți care este? Că generația asta în vârstă sigur că acuză, dar cei tineri zic că e „cool”. Trăiește-ți viața! În ce ne privește, important este să le spunem. Restul e treaba lui Dumnezeu. Știți povestea cu colibri? Este o poveste ecuadoriană. Luase foc jungla și fugeau toate animalele. Crocodilul, tigrul aveau cozile în flăcări. Numai un colibri mic lua apă dintr-un izvor și o arunca în junglă. Și l-a întrebat un tigru: „Ce faci? Ești nebun?”, – „Nu, eu îmi fac treaba mea”. Așa și eu. În calitatea mea de puric mai mic decât pasărea colibri îmi fac treaba mea. Dar nu trebuie lăsat lucrul acesta. Eu mă mir că m-am născut în 1959 și ce m-a apucat pe mine să vorbesc despre martiri? Ei erau în pușcărie când eu mă nășteam. Cine știe dacă peste câțiva ani nu se va naște altcineva care să ducă mai departe valorile în care credem. Părinții de ce nu se opun la lucrul acesta? De ce nu iese lumea în stradă? Sunt lași și au devenit fără conștiință. Populație. Nu mai e popor. Poporul are conștiință. Din rândul poporului se nasc eroi martiri, oameni demni. Din populație se nasc letargici, patologici, trădători, lichele. De asta spunea Eminescu: „Românul adevărat este rasa superioară de român care nu permite nimic şi nu romunculul (de la homunculul din Evul Mediu)”. Romunculul este românul degenerat. Emil Cioran a întrebat: „Când s-a născut licheaua de român?”. În mia aia de ani în care au trecut năvălitorii. Gena adevărată românească a fost distrusă de aceste năvăliri de o mie de ani. Noi am rezistat în enclave dacice pe care s-au făcut voievodatele. Enclavele acelea au dat voievozi, au dat oameni excepționali. Noi trăim azi în Romania pe enclave, să fie foarte clar. Sunt mai mulți trădători astăzi decât în ’45. Este o degenerație, nu o generație. Degenerați, care nu mai au nicio legătură. Noi ne apăram normalitatea. Asta trebuie să discutam noi în 2024? Asta, când omenirea este în pragul celui de al III -lea Război Mondial? Când sunt căsăpiți copii în Palestina, când în Ucraina au murit oameni? Și mor oameni pentru niște interese barbare? Se bat pe teritorii, pe avuții. Vorba lui Rabindranath Tagore: „Când moare o civilizație? Când scade valoarea omului și i se împietrește inima”. Iar noi suntem responsabili. Și închei prin a vă spune un cuvânt pe care l-am primit în Athos. Am fost odată în Sfântul Muntele și acolo m-am întâlnit cu Părintele Daniil, băiatul actorului Octavian Cotescu. Și eu am zis: „Ce facem, Părinte, cu tineretul acesta care se droghează, care bea?” „Domnule Dan, se vor întoarce! „Cum să se întoarcă, Părinte? Sunt derbedeizați, sunt terminați, săracii de ei.” „Se vor întoarce. Și vă dau un exemplu. Avem aici, de zece ani, un monah. Când am venit eu avea vreo douăzeci și șase de ani și a zis că vrea să se facă monah și plângea. – De ce plângi? – Pentru că eu de la șaisprezece la douăzeci și șase de ani am făcut toate nenorocirile. Am vândut organe de copii, am vândut femei, m-am drogat, am făcut proxenetism. Și de ce ai venit aici? – Ceva m-a învins. – Ce? – Când eram mic, m-a lăsat mama în cameră să mă culc și noaptea m-am trezit. Eram speriat, o căutam pe mama și așa, pe întuneric am văzut ușa crăpată și am văzut-o în genunchi rugându-se la Maica Domnului. Și de fiecare dată când făceam câte o crimă din asta, vedeam Icoana aceea în față. M-a învins Icoana!” Și Părintele Daniil a adăugat: „Domnule Dan, important nu este ce fac ei, ci ce facem noi ca să se întoarcă”.
Eu de asta strig. Important este ce facem noi. Cum a zis Eminescu: „Viitorul? Umbra!”. Mori, dar rămâne o umbră. De om vertical sau de cocoșat.
Interviu realizat de Ioana Maxim
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 183 (aprilie 2024)
