Preot Ioan Istrati
Astăzi la Denia celor 12 Evanghelii am aflat cum putem să-L pierdem pe Dumnezeu, dacă nu ne sfărâmăm inima, iubindu-L în aproapele nostru. Cei ce L-au răstignit, arhiereii nemernici care au învățat o mie de proorocii despre Mesia și când a venit s-au înverșunat împotriva Lui, plebea tâmpă care striga: Răstignește-L, fariseii dubitativi, soldații violenți, nu L-au mai văzut niciodată.
În ochii spurcați ai ucigașilor de Dumnezeu, Iisus e un om zdrobit, un trup mort, sfărâmat, un nimic. Însă El e Dumnezeu și miliarde de oameni vor trăi pentru El și datorită Lui.
Suntem și noi într-o permanentă tentație de a privi tălâmb spectacolul durerii infinite și a ne fereca izvoarele inimii pentru a nu lăsa să intre Învierea.
În alte locuri de pe pământ, noaptea dintre Joia Mare și Vinerea cea Scumpă e trăită de creștini fără somn, în trezie, în lacrimi și în rugăciune. Iisus a fost prins și suferă cumplit cu picioarele în butuci, în temnița sinedriului. În această noapte, prin mintea Lui cea dumnezeiască trece viața fiecărui om de pe pământ. Unii Îl frâng biciuindu-L cu păcatele. Alții se frâng pe ei înșiși intrând în durerea Lui, ca într-o mare de lacrimi.
Noaptea asta e Judecata ascunsă a lumii: ori cu Hristos în temniță ori afară, la foc, așteptând focul cel veșnic.
