Suspin către Dumnezeu

Învățături de Dumnezeu insuflate

scoase din cuptorul durerii

ale fericitei Dimitra Kondu¹

• Durere adâncă – adâncă pentru dobândirea milei, a izbăvirii, a sfințirii.

• Tânguire, umilință, întristare.

• Totul este un plâns, o durere. Mă topesc de foame; foame fără sfârșit; foame pentru Acela.

• În tăcere și neștiută de nimeni port aceste două suferințe mucenicești: durerea și foamea.

• Tânjesc după milă! Vreau să mă satur!

• Vreau popasul și odihna mea…

* * *

• Răsuflarea mea pe pământ vreau să fie o neîncetată doxologie către Tine. Vreau să trăiesc și să respir numai pentru aceasta. Rânduiește-mi viața astfel încât să Te slăvesc și să fiu copilul Tău. Vrei să știi care este cel mai mare chin al omului pe pământ? Lipsirea de Cel Iubit.

• Tu, Doamne, ia în stăpânire inima mea, îndreptează-mi cugetarea, dragostea o trezește, sufletul ridică-l…

• Inima aceasta suferă mult, pentru că nu poate iubi atât cât vrea, pentru că se topește înaintea focului dumnezeieștii dragoste! Vrea, dar nu poate atât cât vrea.

• Dă-mi Doamne, o inimă care să poată să Te iubească mult, care să reziste la dragostea Ta.

• Dă-mi o inimă care să poată să Te primească pe Tine înlăuntrul ei, o inimă care să poată să Te țină pe Tine Cel ce pururea mă ții pe mine… Nu mă mistui pe mine, mistuie numai ceea ce este pământesc, păcătos și străin, ceea ce se face piedică înaintea venirii Tale, a intrării Tale în această inimă. O, Cel ce toate le știi! Tu cunoști… Tu vezi…

• Arată-mi că m-am apropiat de Tine pe calea durerii.

• Pe acest tron al durerii Te-am cunoscut, pe acesta am devenit fiica Ta. Mergând pe această cale binecuvântată am dobândit îndrăznirea de a Te numi „Părinte”.

• Vremea plângerii a încetat. Nu plângeți. Zburați liberi precum păsările.

• „Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta.”² Aceste cuvinte mi se potrivesc foarte mult.

• Nimic nu am făcut în viața mea care să-I placă lui Dumnezeu, iar El m-a săturat cu toată dragostea Sa și cu binecuvântările Sale!

• Nu am avut nimic să-I dau în viața mea. Un singur lucru am avut și pe acesta din toată inima I l-am dăruit: Cuvântul da pe care l-am dat cu toată bucuria.

• Multe dureri au venit asupra mea și de multe ori am plâns și m-a cuprins descurajarea, dar izbăvită fiind de durere… Înlăuntrul meu picurau desfătări duhovnicești.

• Nu mi-am iubit trupul și nici nu m-am purtat cu el cu îngăduință datorită bolii. I-am dat atât cât să se mențină în viață. I-am slujit cu respect ca unui bolnav și ceea ce a avut nevoie i-am dat. Fără voie s-a lipsit de multe. S-a lipsit de toate, chiar și de cele de neapărată nevoie și a trecut prin tot felul de rea-pătimire. O altă cale în afară de aceasta nu a cunoscut.

• Am trecut de pe o targă pe alta, de la un spital la altul, de la un pat la altul, de la un doctor la altul. În afară de durerile bolii, am avut de suferit și din pricina efectelor secundare ale medicamentelor. Din pricina cortizonului, trupul reține apa, care provoacă probleme. Picioarele se umflă, se învinețesc, amorțesc, mușchii se contractă pe tot trupul.

• Niciodată nu s-a făcut voia mea. Voia mea a fost în fiecare clipă nimicită de miastenie. Am fost întotdeauna sub stăpânirea ei. Precum un tiran, m-a lipsit și de cea mai mică odihnă. Însă cu nici un chip nu m-a putut împiedica să alerg!

• Nu am vrut să mă izolez în această neputință a mea și să fiu numai în ea; am vrut și ceva mai presus decât ea.

• O călătorie de treizeci de ani, ca și cum ar fi de treizeci de minute. Așa am simțit. O călătorie plină de bucurie și desfătare.

• Binecuvântat, binecuvântat să fie Dumnezeu pentru această bucurie! Această aleasă și sfântă zi din anul 1965 praznic al praznicelor este și sărbătoare a sărbătorilor. Slavă Ție Doamne, slavă Ție!

• Mă închin bunătății Tale celei negrăite. Laud îndelungă-răbdarea Ta cea necuprinsă. Îți mulțumesc și slăvesc mila Ta cea nemăsurată, pentru că, deși sunt vrednică de mii de iaduri și pedepse, Tu mă miluiești și îmi faci bine.