Preot Ioan Istrati
Vă spun o taină. 90% din realitatea ființei e inaccesibilă simțurilor trupului. Nevăzută de ochii somatici. Și aici nu vorbesc de virusuri, bacterii și organisme mici. Nici de leptonii de lumină din care e făurită materia.
Vorbesc de realitatea spirituală a lumii. Nu vedem din păcate Îngerii, demonii, sufletele, nu auzim corurile Heruvimilor, atingerea Sfinților, nu simțim energia de lumină necreată a atotprezenței lui Dumnezeu, Harul.
Decât dacă iubim pe Dumnezeu și trăim viața Lui.
Universul e spiritual. Materia e o minoritate, o grădiniță a ființei care ne învață alfabetul spiritual.
Oamenii deplini adică Sfinții vedeau și simțeau această lume gigantică a luminii.
Proorocii percepeau cu sufletul tainele viitoare la șoapta Duhului Sfânt.
Mucenicii vedeau lumea lui Dumnezeu și pentru El sacrificau totul, chiar și viața, și carnea și sângele lor, pentru Trupul și Sângele lui Dumnezeu.
Cuvioșii simțeau foșnetul aripilor de Înger, soboarele de Liturghie veșnică, și de aia lăsau totul pentru viața îngerească: monahismul.
Doctorii fără de arginți vedeau întunericul din om adus de păcat și extirpau prin rugăciune tumorile ființiale.
Preoții care se roagă mult simt în epicleză zbaterea de aripă a Porumbelului Dumnezeu, Duhul Sfânt, își pleacă fruntea pe pieptul Mielului lui Dumnezeu și aud întru uimire bătăile inimii lui Dumnezeu.
Pruncii văd lumea Duhului Sfânt, văd pe Îngeri și pe Sfinți, văd lumina taborică, ce se revarsă din inima lui Dumnezeu peste univers.
Duhovnicii curați simt încrengătura de lumină sau de întuneric din penitenți din privirea lor. De aici expresia “văzător cu duhul”.
Oamenii care se roagă mult înțeleg țesătura de lumină a lumii, cuibul de iubire al Împăratului, din fiecare inimă: chipul lui Dumnezeu. Văd puterea fiecărui om de a deveni Sfânt prin rugăciune și smerenie.
Oamenii rugători trăiesc deja în eonul cel fără de moarte. Asta nu îi scutește de atacurile întunericului, dimpotrivă. Dar văd mai clar cursele demonilor, ajutorul de har al Sfinților, poverile Îngerilor păzitori.
Și peste toate, simt în fiecare clipă Iubirea infinită a Celui răstignit cum caută El plângând fiecare suflet pe care l-a zidit.
