Taina Dumnezeieștii Euharistii (III)

La Dumnezeiasca Liturghie se săvârșește această preaînaltă și înfricoșătoare Taină. Sfânta Masă este precum Golgota, unde Hristos S-a răstignit și Și-a dat duhul. Predându-Și duhul lui Dumnezeu și Părintele Său, potrivit firii omenești, a surpat îndată zidul dintre Dumnezeu și om. Zidul ce despărțea pe om de Dumnezeu prin păcatul protopărinților a căzut și despărțite s-au unit într-una. Adică Sfânta Treime a săvârșit această mare taină, și anume împăcarea omului cu Dumnezeu. Priviți acum la cutremurătoarea dragoste și milostivire a lui Dumnezeu către om! Priviți la pogorârea lui Dumnezeu!

Fiecare părticică ce cade în Sfântul Potir este un suflet care mai înainte se pomenește la Sfânta Proscomidie și în continuare la Sfânta Treime. Iar când diaconul potrivește Sfintele, așază Sfântul Trup în Sfântul Potir și apoi potrivește părticelele ce sunt puse în Potir, zicând: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Cinstit Sângele Tău”. Adică a curățit cu desăvârșire păcatele acestor suflete, care s-au pomenit aici prin sfintele miride (părticele) ce le-a pus preotul în Sfântul Potir. Așadar, acest suflet care cade în Sfântul Potir, în Sângele lui Hristos, este spălat de păcatele lui.

Iar atunci când Biserica pomenește la Dumnezeiasca Liturghie și se roagă pentru Maica Domnului și pentru Sfinți și le scoate părticică, aceasta înseamnă că Maica Domnului și Sfinții au nevoie de pomenire? Nu, ci pur și simplu părticelele care ies și intră în Sângele lui Hristos, în Sfântul Potir, întru cinstea și pomenirea Preabinecuvântatei, preaslăvitei, pururea Fecioarei Maria, întru cinstea și slava Cinstitului Înaintemergător, a Sfinților Ierarhi, a Sfinților zilei și a tuturor Sfinților, ies ca să se împărtășească toți acești Sfinți și mai mult din nemărginita bogăție a lui Dumnezeu, prin mijlocirea Bisericii. Și dacă Sfântului i se adaugă slavă și ajunge mai aproape de Dumnezeu și simte cu mai multă tărie prezența Lui, cu atât mai mare va fi ajutorul care va fi dat păcătosului, atunci când este pomenit, și se scoate părticică pentru numele lui și primește iertare și ușurare!

Mai demult în Sfântul Munte era un pustnic foarte vestit și duhovnic, pe nume Ilarion. Acesta avea un ucenic Sava. Deoarece starețul era bătrân și se gândea că avea să plece din viața aceasta, hotărâse să lasă urmaș pe ucenicul său, monahul Sava, căruia să-i lase preoția și duhovnicia. A coborât la mănăstirea de care aparținea, a luat binecuvântarea Sinaxei Mănăstirii pentru preoție și a chemat pe arhiereu ca să săvârșească hirotonia. Iar după hirotonie, poate avea să și plece din Athos. Deoarece fiecare preot nou hirotonit este dator să săvârșească Liturghia 40 de zile, arhiereul a spus starețului Ilarion:
– Gheronda, să vă dau niște nume pe care să le pomenească părintele Sava, de vreme ce va săvârși 40 de Liturghii.
– Desigur, Prea Sfințite, aduceți numele.
După ce Starețul le-a dat părintelui Sava, i-a spus:
– Fiul meu Sava, ia aceste nume și pe lângă celelalte, să le pomenești și pe acestea ale arhiereului.
Părintele Sava le-a luat și le pomenea. Într-o noapte, când urma să liturghisească, a ieșit din chilia sa, și-a citit slujba sa și a mers în Paraclis, unde aștepta starețul său, ca să ia binecuvântare pentru a se închina înainte de Liturghie.
Pe când aștepta în strană, a avut o vedenie, iar când și-a revenit, a spus starețului său:
– Gheronda, am văzut ceva.
– Ce ai văzut, fiul meu?
– Se făcea că înaintasem în Dumnezeiasca Liturghie; se săvârșise sfințirea Cinstitelor Daruri și înainte de a mă împărtăși cu Sfintele Taine, am cerut numele episcopului de la paraclisier ca să mi le dea. Și după ce am luat numele, le-am pus lângă Sfântul Potir și cu lingurița luam Sfântul Sânge și aruncam pe fiecare nume câte o picătură, care ștergea acel nume. Și astfel s-au șters toate numele care erau pe hârtie. Iar când s-au șters toate, ați venit, și eu mi-am venit în sine-mi. Ce să însemne aceasta, Gheronda?
– Este ceea ce credem. Nu credem că Sângele lui Hristos iartă sufletele ale căror nume se pomenesc la Dumnezeiasca Liturghie? Pentru fiecare nume pe care îl pomenim la Sfânta Proscomidie și pentru părticica ce se pune în Sfântul Potir, se șterg păcatele acelui suflet. Aceasta s-a petrecut și aici. Ți-a arătat Dumnezeu, ca să crezi desăvârșit și să-ți dea posibilitatea să pomenești multe nume, ca să fie ajutate sufletele în lumea cealaltă.
Și de atunci părintele Sava a început să pomenească mulțime de nume timp de multe ceasuri la fiecare Liturghie.

Fragment din cartea Arta mântuirii, ce va apărea la Editura Evanghelismos.