Spunea adesea:
Pentru mine nu există mai mare satisfacție ca aceea de a sta ore în șir în scaunul de mărturisire și de a împrieteni pe om cu Dumnezeu.
*
Avea un talent uimitor de a deschide inimile la mărturisire. Acesta era desigur un dar al lui Dumnezeu. Într-o vară a fost chemat, fiind atunci preot de curând hirotonit, la o tabără creștinească să mărturisească pe copii. Precum știm, celor tineri le vine greu la prima lor spovedanie. Ce meșteșug a aflat, deci, ca să facă pe copii să treacă pe la scaunul de spovedanie?
– Copii, dacă nu vreți să vă spovediți, nu vă spovediți, le spune. Totuși eu vreau să vă cunosc pe toți. Haideți deci pe la locul de spovedanie numai ca să discutăm.
La sfârșit au plecat toți spovediți.
Extras din cartea Crâmpeie de viață – Arhim. Epifanie Teodoropulos, Editura Evanghelismos.
